Oricât am iubi lumea, cu toate avatarurile ei, într-o zi tot ajungem la saturaţie. Cu trecerea anilor, bucuriile noastre, de zi cu zi, se stilizează şi vrem să ne eliberăm, nu numai de noi, ci şi de cei din jurul nostru, mai ales.
În viaţa noastră, de după maturizare, se încuibează un fel de război care ne ţine mereu pe redute adverse.
Surprinzător, Cioran scrie în acest sens: „O, de-am putea să ne rupem de lume fără măcar să observăm! Ar trebui să putem uita că detaşarea este un merit; altfel, în loc să ne elibereze, ne otrăveşte!”
Câtă dreptate are!
Calinic Arhiepiscopul, Adevăratul Cioran, Editura Eikon, 2015.
