Poate vă întrebați: Ce este cu povestea asta kantiană – Despre Pacea Eternă – de se insistă atât de mult…sau, atât de puțin? Am găsit de cuviință, pentru dragul ce-l am pentru cititorii scrisului argeșeanului Calinic, de a veni în întâmpinarea bucuriei lecturii, ospăț gata pregătit și asigurat, doar dorul de citit să nu dispară ca și ceva nefolositor.
Mă apropii de final cu prezentarea Tratatului sau Proiectului Filosofic al lui Kant Immanuel: Despre Pacea Eternă! Vom continua, cu răbdarea dumneavoastră, dar și cu cuvenita îngăduința.
Astfel: „Morala în sine însuși chiar este o practică în înțeles obiectiv, ca noțiune întregitoare a legilor necondiționat poruncitoare, după care noi trebuie să se conducem, și este o absurditate evidentă, după cum am recunoscut autoritatea acestei noțiuni de datorie, să mai voim să zicem, că totuși nu putem face aceasta. Căci atunci această noțiune cade de la sine afară din morală; prin urmare nu poate să fie nicio dispută a politicii, ca doctrină de drept executivă, cu morala ca atare, însă o dispută teoretică (deci nu o dispută a practicii cu teoria; căci ar trebui să se înțeleagă sub cea din urmă o doctrină generală a înțelepciunii, adică o teorie a maximelor de a alege mijloacele cele mai potrivite spre scopurile sale calculate spre folos, adică a tăgădui că există peste tot o morală.
Politica zice din Evanghelia lui Iisus: „Fiți înțelepți ca șerpii”, morala adaugă (ca o condiție restrictivă): „și fără răutate (falsitate) ca porumbeii!” Dacă amândouă nu pot să stea alături – zice Kant – în aceeași poruncă, atunci într-adevăr este un diferend între politică și morală; dacă însă amândouă trebuie neapărat împreunate, atunci noțiunea contrariului este absurdă, și întrebarea, cum să se aplaneze acest diferend, nici nu mai are cum să se mai pună ca problemă.
„Realitatea este cea mai bună politică, cuprinde o teorie, pe care practica o contrazice prea adesea! Aceasta pentru că, încet-încet, dispar de pe eșichierul politic toți aceia care ar avea menirea să zidească la temelia Statului, cu pietrele șlefuite, ca diamantul!”
Dispar geniile! Coloana Statului!
Calinic Argeșeanul
