Când eram prunc, din când în când, mă încerca o scădere a entuziasmului, fiind preocupat de gândurile tinerești, că sunt lipsit de valoare, neavând atâtea talente ca la zece prunci, pentru că înzestrarea mea fiind mai săracă, ducea la scăderea performanței școlare, deși nu mă supărau primirea de premii de către colegii mei, care se fuduleau că sunt tare deștepți.
Îmi dau seama acum că mă încercau întunecatele ipostaze a unor depresii juvenile, stare care mă izola în mine însumi. Aceste simptome depresive au dispărut rapid, pentru că eram o fire veselă, neastâmpărată, întorcându-mă în Cercul Cititorilor nocturni! Ce înseamnă asta? După ora 22.00, la gura sobei, în lumina flăcărilor, citeam cărți istorice, de literatură și pe cele pe care ni le recomandau profesorii, pentru că nu aveam voie să consumăm lumină electrică, după acea oră.
Profesorii mei, cu deosebire Ștefan Alexe și Vasile Ignătescu, aflând că citesc și noaptea, mă întrebau ce cărți mai doresc să citesc? Spuneam titlurile și câtă bucurie aveam când, dis-de dimineață, mă chemau la Cancelarie și îmi dădeau cărțile pe care, după citire și conspectare în caietele pe care le am și acum (o parte dintre ele), le înapoiam, pe fețele lor citindu-se bucuria care îmi tămăduia inima.
Odată a căzut pe capul meu o mare supărare (depresie), când directorul școlii, Ioan Ivan, venind inopinat la bucătăria porcilor unde preparam mâncarea, m-a surprins citind la o carte: Suferințele tânărului Werther, de Goethe. S-a făcut un mare tărăboi, mai ales când a văzut că în carte sunt modele de scrisori între doi adolescenți, băiat și fată, între care se înfiripase o idilă. De acolo am învățat să întocmesc scrisori către fete, ceea ce puțin mai târziu (aveam 16 ani) am scris o scrisoare profesoarei mele de limba română, doamna Mariana Vodă, pe care o anunțam că i-am găsit un viitor soț, în persoana profesorului meu de la Seminar, Mircea Păcurariu. Aceasta a dus la eliminarea din școală timp de două săptămâni. Deci, altă depresie adolescentină. Acest episod l-am descris în volumul I din Toată vremea-și are vreme!
Ca să nu avem depresii, mai ales cei tineri, este necesar să fim cuminți, harnici la carte și la treburile zilnice și să nu ne pierdem vremea în lenevii, obrăznicii, alcool, fumat, droguri și alte păcate.
Calinic Argeșeanul
