Ceea ce este mai grav este faptul că depresia se consideră că a „întinerit” și că aduce mari pagube, afectând oameni mai tineri de 25 de ani, apărând ca reacție la stres, depresia fiind drept urmare un sindrom al bolilor sufletești. În acest sens, Sfântul Teofan Zăvorâtul ne arată că: „Starea apăsătoare, tulbure, de depresie este fie boală, fie lucrarea vrăjmașului!”
Ca să fim, totuși, în aria adevărului, trebuie să recunoaștem că există și depresia infantilă, adică tulburările depresive cuprind pe cei împătimiți de băuturile tari, de folosirea drogurilor, iar pentru cei maturi: certurile, divorțurile, bolile, conflictele de orice fel, descurajarea, lipsa bucuriei de a trăi, posomorârea, melancolia, gândurile negre și alte atacuri la rădăcina trupului și a sufletului.
Acest inventar al loviturilor de tot felul a tulburărilor care asaltează biata ființă umană duce spre o tulburare depresivă numită depresie de epuizare! Ne este cunoscută literatura de specialitate unde se vorbește despre depresia existențială, adică acea ipostază în care ne înțepenim, precum că, ne cuprinde tulburarea depresivă care se leagă de absența sensului vieții noastre pe fața Pământului, așa cum am fost încercați, uneori!
Trebuie să recunoaștem că maladiile neurologice, boala Parkinson, infarctul, scleroza în plăci, modificarea echilibrului hormonal, preparate medicamentoase, traume psihice grave și de lungă durată, boli cardiovasculare, gastro-intestinale, etc., la unii dintre noi, depresia capătă caracter cronic care durează mai mulți ani, din nefericire.
Se impun examene clinice de specialitate pe cale medicală, iar pe cale duhovnicească să ne rostim rugăciunile zilnice și să ne ispășim păcatele săvârșite și poate uitate. Mustrările de conștiință nasc stresul și duc spre depresie, de care ne plângem sau o purtăm ca pe o povară zilnică.
Să ne eliberăm de frică, de gândurile negre, de spaime reale sau închipuite de mintea noastră obosită!
Calinic Argeșeanul
