Sunt uimit de vastele cunoștințe și în domeniul istoriei românilor, dar și de istorie universală, ale poetului nepereche, Mihai Eminescu. În articolul „Înființarea unei mitropolii”, scrie în Timpul, în anul 1883, din luna mai: „Moldova a avut trei Domni eterodocși: unul a înființat episcopia romano-catolică a Siretului, altul și-a dat silința să lățească protestantismul în Moldova, iar despre al treilea Gaspar Vodă Grațiani, care trecuse chiar (învoirea papei) la confesia ortodoxă, cronicarul zice următoarele: „Acest Gaspar Vodă niciodată post nu a avut, ci, pre ascuns, în toate posturile mânca carne.”
Popor ce de veacuri de-a rândul a luptat pentru lege, românii au identificat religia cu naționalitatea și-i socotesc străini pe toți cei ce nu sunt de legea Neamului Românesc, străini și chiar mai puțini curați, mai prejos de noi. Ei totuși au primit cu entuziasm pe Domnitorul de confesie romano-catolică. Ce-i drept, speranța poporului român a fost, și este, că dinastia întemeiată de acest Domn nu va fi catolică, ci românească, adică ortodoxă, timp de șaptesprezece ani însă niciodată nu s-a simțit în țară că avem un domn eterodox (în 1883, Regele Carol I, împlinea 17 ani de domnie).
Chiar atunci când nu mai rămăsese niciun mijloc neiertat de care actualii consilieri ai Majestății Sale să nu se fi folosit ca să combată tronul, cestiunea confesională a rămas neatinsă. Nu ne aducem aminte că binemeritatul literat Orășanu să fi zis vreodată în vreuna din eminamentele sale satire că Domnul e papistaș; nu s-a folosit de această armă, pentru că știa că s-ar fi indignat chiar și patronii săi, care altfel aplaudau orice atac făcut contra tronului!”
Icoană de delicatețe românească! Așa a fost mereu!
Calinic Argeșeanul
