Skip to main content


Cât de mare este bucuria atunci când oamenii se apreciază unii pe alții, își recunosc meritele după osteneli susținute de eforturi majore și constant.

 

Înseamnă că ești într-un văzduh de civilizație, unde se pune preț pe valoare. Unii, mai îndrăzneți, îți spun cu curaj și nonșalanță, că ai „stil”, adică un mod de a te comporta și de a te prezenta, într-un fel anume!

Am fost întotdeauna fericit când am întâlnit oameni buni, frumoși la suflet, eleganți în comportament, cultivați, cu virtuți constante și nu de ocazie.

Stilul frumos este un farmec, dă viață la toate, pentru că stilul este asemeni cristalului. Puritatea îi dă strălucire, pentru că Ideea este Stilul și stilul este Ideea, știindu-se că, o Idee nu are decât o expresie exactă, iar geniul, tocmai pe aceasta o găsește mai cu seamă.

Și mai mult, Victor Hugo, scriitorul de geniu, ne bucură atunci când rostește: „Stilul este veșmântul de lumină al gândirii, conciziunea este pentru stil ceea ce este precizia pentru gândire și decizia pentru viață, ș-apoi, stilul indivizibil caracterizează scriitorul talentat. A scrie înseamnă a face și o idee acceptată înseamnă o responsabilitate acceptată”. Și o avertizare: „Vai de acel filosof și artist inutil care nu pune sânge și inimă în stil”, adică în cristalizarea persoanei sale.

Dacă a avea „stil” înseamnă pentru unii a te fixa în oglinda unei fandoseli minore de om caraghios și torturat de un snobism oțetit, este o mare rătăcire și o mare batjocură a speței umane.

De aceea, înțelepciunea de veacuri a românilor, rămâne pe mai departe un reper în educația cea adevărată, când auzi zicându-se: „Vorbește cum ți-e vorba și poartă-te precum ți-e portul.”

Nu te sclifosi să apari ceea ce nu ești, de altfel!

Calinic Argeșeanul