„Imaginile” se țin de noi ca scaiul de oaie și, de cele mai multe ori, suntem bucuroși să nu mai auzim de acest cuvânt și stare, care, cel mai adesea, ne tulbură sufletul. Parcă te „sufocă” dorința de a apărea în ochii lumii, în postura cea mai reușită.
Unii se laudă că se luptă să aibă imaginea cea mai reușită și mai mult, să nu-și piardă imaginea pe care presupune că o are neatinsă de umbre și plină numai de lumină!
Noi, pământenii, trebuie să facem o selecție și apoi o ierarhizare la limită a acestor imagini, care devin obsesive și chiar sâcâitoare. Ș-apoi, este o trudă supărătoare și neroditoare să veghezi ca să nu-ți stropșească cineva imaginea, care, azi o ai, iar mâine ești făcut harcea-parcea, de oarecare trubadur, care nu are nimic cu durerea și osteneala ta, de a nu fi împroșcat cu noroiul nesimțirii.
Ca să mai faci câteva „parale” pe la vămile ignoranței și ale nepăsării, trebuie și iarăși trebuie să mai ieșim din caverne și să punem urechea la pământ, ca să-l auzim cum geme de secetă, frig și foame!
Ș-apoi, cum vedem o altă stare, starea simbolurilor!
Când se mai încurcă ițele, sar oamenii cu gura, că de fapt nu mai avem modele în toate segmentele vieții și că, din păcate, chiar starea de simbol își schimbă coordonatele, mai ales că monahiile, monahii și orice tânăr și tânără, doresc din inimă ca să întâlnească un model, care cultivat mereu, poate deveni un simbol binecuvântat de Domnul Dumnezeu!
Parcă, noi vedem, de altfel, că în simbol ne vorbește lumea – cu tot ce a fost ea vreodată. În simbol, propria istorie intră în rezonanță cu lumea ce poate fi cunoscută senzorial, dar și cu imaginile și experiențele umanității. Știm că simbolurile pot fi înțelese din nou, ele nici nu sunt ușor de descifrat. Simbolurile sunt supra determinate, Imagine, Simbol, Model!
Luptă mare cu rezultate, uneori, nebucuroase!
Calinic Argeșeanul
