Cine nu cunoaște Istoria Imperiului Roman, care a cuprins în hotarele lui, popoare de toate limbile și credințele? Despre risipirea în istorie a acestui imperiu cotropitor și ucigaș, mai ales a celor care credeau în Iisus Hristos, Mihai Eminescu scrie, pe drept cuvânt: „Barbarii cuceritori sunt însărcinați de Dumnezeu să pedepsească viciile și nedreptățile lumii romane” (în Realitatea, pag. 420).
Religia a fost prigonită în decursul Istoriei Universale. Cum a văzut Mihai Eminescu și această stare de lucruri? Răspunsul îl avem în articolul Bellum Omnium contra omnes (Războiul tuturor contra tuturor, pag. 185): „Religia cu credințele ei fericite, care stabileau în mod dogmatic toate răspunsurile la întrebările cele mari ce preocupă o minte omenească, a suferit grele lovituri, însă numai negative, din partea unor ultime raționamente materialiste, care în sine sunt tot atât de neîntemeiate ca și mitologia grecească”.
În acest sens, Mihai Eminescu ne surprinde asupra tendinței de „întinderi teritoriale” și lămurește unele aspecte în articolul „Tendințe de cucerire”, pag. 112, zicând: „În zadar caută un popor în întinderi teritoriale, în cuceriri, în războaie, ceea ce-i lipsește în chiar sufletul lui; sub nicio zonă din lume nu va găsi ceea ce Dumnezeu i-a refuzat sau mai bine zicând, ceea ce Dumnezeu a voit ca să fie rezultatul muncii a multe generații dedate la lucru”. Și se întreabă: „De ce Hristos e așa de mare? Pentru că prin iubire El a făcut cearta între voințe, imposibilă” (Fragmentarium Ms. 2257, f. 50-51, pag. 529).
Cine crede în Iisus Hristos, dator este să cruțe lumea de războaie!
Calinic Argeșeanul
