Trebuie să se știe că filosoful Hegel a dominat viața în căutarea adevărului, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, devenind cel mai faimos filosof german.
Ideea centrală a filosofului Hegel era aceea că toate fenomenele, de la conștiință, la instituțiile politice, sunt aspecte ale unui unic Spirit (prin care se referea atât la „minte”, cât și la „idee”). În timp, Spiritul recunoaște aceste fenomene drept aspecte ale lui însuși și le reintegrează. Procesul de reintegrare este numit de Hegel „dialectică”, iar noi (care suntem toți aspecte ale Spiritului) îl înțelegem drept „istorie”.
Hegel este, prin urmare, un monist, deoarece crede că toate lucrurile sunt aspecte ale unui singur lucru și este, de asemenea, un idealist, deoarece crede că, în ultimă instanță, realitatea nu este ceva material (în acest caz fiind Spirit).
Ideea lui Hegel a schimbat radical peisajul filosofic și pentru a-i înțelege deplin implicațiile trebuie să analizăm fundamentele gândirii sale. Spre exemplu, anumite schimbări, cum ar fi cele cauzate de Revoluția Americană, sunt explicate de către Hegel, drept progresul Spiritului de la o etapă inferioară de dezvoltare la una superioară: drept dinamica Spiritului!
Este potrivit de înțeles că Dialectica lui Hegel arată cum opușii își găsesc rezolvarea. O stare de tiranie, spre exemplu, generează nevoia de libertate, însă odată ce libertatea a fost atinsă, nu poate fi decât anarhie până când un element de tiranie se combină cu libertatea, generând „legea” ca sinteză salvatoare.
Teza: Tiranie! Antiteza: Libertatea! Sinteza: Legea!
În gândirea „părelnică” a lui Hegel, Împăratul Napoleon Bonaparte întruchipa perfect Zeitgeist-ul (spiritul vremii), fiind capabil prin acțiunile sale să aducă istoria în noua sa etapă de dezvoltare. A și dus-o, dar de râpă, fiind victima nebunelii lumii de atunci, avându-se dovada chiar istorică!
Când se vorbește de Istoria germană, Hegel consideră că Statul prusac atinsese punctul său final de dezvoltare, gândindu-se la „Întregul Spiritului” sau ”Spiritul Absolut” ca punct final al Dialecticii sale.
Spuneau unii cititori ai operei lui Hegel, că e bine să fie citit, dar este un risc: de atâta filosofie te poate apuca durerea de cap!
Calinic Argeșeanul