După cum se vede și în textele sacre, se lucrează cu un fel de certitudine, mai ales când Dionisie Filosoful scrie, în lucrarea sa De divinis nominibus VII: „se pare că” Dumnezeu nu cunoaște lucrurile cu ajutorul ideilor.
După cum am învățat și noi, știm că Domnul Dumnezeu cunoaște totul, cunoscându-se pe Sine Însuși, dar nu se cunoaște cu ajutorul ideilor, așa cum încercăm să procedăm noi oamenii. Trebuie să știm că este potrivit ca noi, zidirea de zile mari a Domnului Dumnezeu, să pricepem (putem cunoaște), că esența lui Dumnezeu nu o putem cuprinde cu mintea noastră, și să nu încercăm să facem eforturi peste puterile noastre, decât să-L rugăm să ne lumineze mintea pentru a se îmbogăți intelectul divin și pe care să nu-l pierdem.
Filosofii greci, în limbajul lor, folosesc expresia Ideea, iar în limba latină: Formă. Ce este Ideea? Este Forma care reprezintă lucruri în afară de ele însele. Să admitem că sunt Idei. Vom spune că atunci când „arhitectul construiește o casă, în primul caz asemănarea se numește idee, dar ea poartă tocmai acest nume în cazul al doilea, fiindcă cel ce lucrează își propune a reproduce, în efect, tipul și modelul pe care îl are în spirit. Însă, cum bine știm, că nu întâmplarea a făcut lumea, doar Domnul Dumnezeu, – activând prin intelectul său – trebuie admisă în inteligența divină forma a cărei imagine este lumea: iată în mod precis ceea ce constituie natura ideii!”
Oarecum, spre liniștea noastră, arătăm că „Domnul Dumnezeu se cunoaște și cunoaște celelalte ființe prin esența Sa, – este adevărat; dar această esență nu formează un principiu de acțiune decât pentru celelalte ființe și nu pentru El, deci nu este idee cu privire la Dumnezeu, ci numai cu privire la lucrurile create”.
Așadar, Domnul Dumnezeu este, prin esența Sa, similitudinea (asemănarea) tuturor ființelor: ideea nu este altceva, în Dumnezeu, decât esența Lui! Și uite așa, când la deal și când la vale, nu vom ști în esență ce înseamnă Domnul Dumnezeu și lucrarea Lui!
Calinic Argeșeanul
