Continuând cu descrierea gânditoarelor celebre numite și „Regine ale gândirii”, am ajuns și la celebra Lalla (1320-1392), descrisă de Shalini Sinha. Lalla a fost o figură conformistă în lumea filosofiei și în societatea din Cașmirul secolului al XIV-lea, perioada de tranziție în care contextul filosofic, politic și religios, era caracterizat, după cum se știe, în principiu, de hinduism și budism.
Lalla, ca figură universală, apare revendicată istoric atât de tradiția hinduistă, cât și de cea musulmană. Pe numele ei popular, care este simplu – Lalla – sau Lal Ded, a scris poezii care s-au transmis oral timp de 600 de ani, a lăsat în urmă o moștenire solidă plină de forță, cuprinzând o gamă bogată de genuri în peisajul cultural și religios al cunoscutului Cașmir. Lalla este cunoscută ca o autoare de poezie clasică indiană, în opera sa arătând posibilitatea de a afla libertatea sufletească și trupească, care este accesibilă tuturor ființelor omenești, indiferent de castă, principii sau sex.
Lalla a renunțat la casă și familie (ca un fel de călugăriță creștină), iar la vârsta de 26 de ani, a plecat în locuri alese pentru rugăciune și meditație, apoi a cutreierat ținutul Cașmirului. Prin rostirea poeziilor sale, Lalla evocă filosofia secolelor X și XI a școlilor din Cașmir, fiind preocupată de realitatea eternă, înțeleasă ca o conștiință „nemișcată”:
„Că-i bun sau rău, mă bucur să le întâmpin deopotrivă
Urechile nu aud, ochii nu văd…
Ei mă biciuiesc cu insulte, îmi șoptesc ocări.
Iar eu, netulburată, merg mai departe!”
Lalla descrie disoluția minții în rugăciune și meditație:
„Când mintea se topește, ce mai rămâne?
Pământul, eterul, cerul, toate sunt binecuvântate!
Când mintea se topește, ce mai rămâne?
Un plin al minții se topește în Domnul Dumnezeu!”
Ș-apoi:
„Cuvântul suprem pe care-l cauți,
Este Tu Însuți – Domnul Dumnezeu!”
Calinic Argeșeanul
