Istoricul român, A.D. Xenopol, a întocmit o cuvântare program la Serbarea Națională de la mormântul lui Ștefan cel Mare în 15 (27) august 1871. Vom vedea cum erau vremurile acum 154 de ani, și care era diagnosticul social de atunci.
Iată textul:
„Astăzi răul e mai mult înlăuntrul nostru, din cauză că elementul bun rămâne răzlețit, nefiind un suflet mare în jurul căruia să se concentreze ce este mai ales în națiunea noastră. Totuși, s-avem speranță, fraților români. Dacă elementul bun se unește în jurul unei idei, dacă puterile de viață aleargă la întrunire pe mormântul eroilor națiunii spre a lucra cu un gând, cu o inimă spre binele obștesc – atunci să nu ne temem! Predominarea binelui și a adevărului va urma în curând lucrării întrunite a elementului bun, și o stare mai liniștită, și mai puternică a interiorului nu va mijloci în curând respectarea în afară a națiunii române și propășirea ei spre unul și același viitor. Dacă nu este eroul viu în fruntea noastră este ideea pentru care s-a luptat!”
Istoricul român A.D. Xenopol, pe atunci un tânăr entuziast, a rostit, prin mijloacele de atunci (fără microfoane bubuitoare) cuvântarea, fără ca să fie cenzurată. Iată, așadar, încheierea mobilizatoare:
„Deci, fraților români, să avem speranța în viitorul nostru și să lucrăm întru împlinirea lui. Să lucrăm împreună la unirea spiritului și a inimii tuturor celor de același neam, la îndepărtarea relelor ce ne sfâșie înlăuntrul nostru. Să fim cu iubire pentru dreptate și adevăr, să avem puterea de a le aduce la împlinire și să luptăm fără-n cetare, contra răului și a minciunii; să fim neatârnați în cugetul și spiritul nostru și să nu ne mândrim de rezultatele dobândite, ci să tindem necontenit a le mări și a le întinde…Iar tu, umbră măreață a lui Ștefan cel Mare, coboară-te în sufletul poporului tău, și cu puterea ta de oțel încoardă-i voința spre împlinirea acelor datorii, pe care natura le impune oricărui popor ce năzuiește către nemurire!”
Superbă cuvântare de acum 154 de ani! O adevărată rugăciune!
Calinic Argeșeanul
