Nu se poate trece cu vederea filosoful antic roman, orator, om politic și mare susținător al Republicii, Cicero. Din vasta sa operă s-au păstrat 58 de discursuri juridice și social-politice, 19 tratate de retorică și filosofie și peste 800 de scrisori, din care aflăm și despre războaiele civile din Roma.
Din anul 90 î. Hr., Cicero a trăit la Roma și, în calitate de consul, a înăbușit complotul antisenatorial al lui Catilina, primind titlul de onoare de „Părinte al Patriei”, acordat în premieră în Istoria Romei și nu pentru merite militare. În preajma anilor 50 î. Hr., Cicero Marcus Tullius (106-43 î. Hr.), studiază dreptul. Scrie: Despre Stat; Despre orator; Despre legi; Hortensius; Academia și Conversațiile de la Tusculum. Iar către anul 44, când sunt asasinați Cezar al Romei și Burebista al dacilor, Cicero scrie două lucrări: Caton sau Despre bătrânețe și Laelius sau Despre prietenie. După asasinarea lui Cezar, Cicero s-a întors la Roma și n-a reușit să aibă succes pentru impunerea guvernării republicane. În anul 43 î. Hr., la 7 decembrie, Cicero a fost ucis, Marc Antoniu fiind călăul său moral!
Iată câteva gânduri ale lui Cicero, din cele multe:
– Și filosofii noștri? Scriu cărți despre disprețul față de recunoașterea postumă și despre absurditatea a tot ce va fi dincolo de mormânt, dar nu uită să-și treacă numele pe ele!
– Fericirea poporului este Legea Supremă!
– Domnul Dumnezeu ne-a făcut deosebiți între noi, nu prin cunoașterea lucrurilor, ci prin știința de a ne folosi de ele!
– Jignirea conține un tip de tăiș, pe care oamenii chibzuiți și drepți îl suportă cu mare greutate!
– Cunoștințe aproximative – iată limita judecății omenești!
– Este cu putință bucuria în timpul vieții când zi și noapte trebuie să te gândești că te așteaptă moartea!
– Doritorilor de învățătură le stă în cale autoritatea celor care predau (mai ales necorespunzător).
– Mai bine să recunoști că nu știi ce trebuie să știi, decât să trăncănești vreo aiureală dezgustătoare care să te facă dezgustător ție însuți!
– Niciodată nu a existat un poet care să considere un alt poet mai presus de el însuși.
– Nimic nu este mai apreciat de popor ca bunătatea.
– Trebuie să ai măsură când glumești!
– Am să vorbesc, fără să spun nimic! N-am să spun nimic anume!
Tăcerea este de aur! Vorbirea este de argint!
Calinic Argeșeanul
