Ca să ne aducem aminte, mai ales, de filosoful Benedict (Baruch) Spinoza, pentru frumusețea gândirii sale, să mai facem un popas pe paginile din opera sa, Etica:
„Toate lucrurile care există, există în Dumnezeu! Nu se poate spune că Dumnezeu este un lucru contingent (adjectiv: Care poate să fie sau să nu fie, să se întâmple sau să nu se întâmple): căci Dumnezeu există în mod necesar și nu într-un fel contingent. Modurile naturii lui Dumnezeu au rezultat din El, cu aceeași necesitate și nu în chip contingent; și aceasta fie că considerăm natura absolută a lui Dumnezeu, fie că considerăm natura lui Dumnezeu ca determinată a acționa într-un fel oarecare. Mai mult, Dumnezeu este cauza acestor moduri, nu numai în măsura în care ele există în mod simplu, dar în măsura în care ele sunt considerate ca determinate a realiza ceva. Și dacă presupunem că ele nu sunt determinate de Dumnezeu, este imposibil, și nu contingent, ca ele să se determine pe ele însele; și, din contră, dacă presupunem că ele sunt determinate de Dumnezeu, este imposibil și nu contingent, ca ele să se facă nedeterminate pe ele însele. În consecință, toate lucrurile sunt determinate prin necesitatea naturii lui Dumnezeu, nu numai în existența lor, dar încă și ca să existe și să acționeze într-un fel anumit și nu există nimic contingent.
Natura și originea sufletului:
Rezultă de aici că puterea de a gândi a lui Dumnezeu este egală cu puterea sa actuală de acțiune, adică tot ceea ce rezultă în mod formal din natura infinită a lui Dumnezeu, rezultă obiectiv, în Dumnezeu, din ideea de Dumnezeu, în aceeași ordine și în aceeași înlănțuire.
Lucrul suprem pe care sufletul îl poate înțelege este Dumnezeu, adică ființa absolut infinită și fără de care nimica nu poate exista sau a fi conceput; în consecință, ceea ce este în mod suprem util pentru suflet – adică binele său suprem – este cunoștința lui Dumnezeu. Apoi, sufletul nu acționează decât în măsura în care înțelege și numai în această măsură se poate spune în mod absolut că acționează prin virtute. Deci, virtutea absolută a sufletului este de a înțelege. Lucrul suprem pe care sufletul poate să-l înțeleagă, este Dumnezeu, deci virtutea supremă a sufletului, de a înțelege pe Dumnezeu, altfel spus de a-l cunoaște” (Etica, pag. 321-322).
Calinic Argeșeanul
