Skip to main content


Foamea și setea după „himera” numită Fericire este o dorință clară și pe înțeles de a fi și de a te bucura un „pic” și de ipostaza aceasta. Pentru a gusta, mulți alergând după această „gustare” amară, până la urmă, trebuie să înțelegem că „virtutea conferă prestigiul funcțiilor publice și că nu funcția onorează virtutea” ci invers.

 

Știm cu toții despre năzuința noastră de a ajunge la glorie, care încântă și cele mai alese suflete, glorie care este pe cale să se destrame în câteva secunde în fața spațiilor infinite ale Cosmosului („unde numele unui om nu va ajunge niciodată, închis într-un punct foarte mic al Universului”).

Din păcate, suntem, oarecum, superficiali, văzând cum unii oameni doresc și încearcă pe toate căile să le câștige și să le păstreze, dar sunt cu totul nesemnificative, puse în comparație cu Infinitul Etern!

Și acum se pune întrebarea: „Cum ar trebui să reacționăm atunci când ne confruntăm cu răsturnări bruște în viața noastră, când ne fuge pământul de sub picioare? Și dacă posesiunile materiale, puterea sau faima nu constituie adevărata fericire, în ce constă ea? Cum o putem căuta? Ce-i mai rămâne lui Boethius de care să se agațe? Fericirea! Aceasta este învățătura Filosofiei, trebuie căutată în interior și nu în lucrurile exterioare. Aceasta este o învățătură și, de asemenea, un îndemn care se repetă de-a lungul Consolatio, pentru a căuta adevărul este necesar să ne privim pe noi înșine; numai de acolo este posibil să ne îndreptăm spre binele suprem și să găsim o fericire care durează și care nu ne poate fi luată.”

Scopul principal al Filosofiei  este „cunoașterea de sine, care-și are izvorul socratic, iar Platon însuși, adaugă, cu stăruință că este nevoie să avem grijă de sinele nostru și a avea grijă și de propriul suflet. Așadar, rolul central este grija pentru viața interioară și cu ținta imediată de formarea morală a omului.” Astfel, vom reuși ca Filosofia să ne transforme și să ne asigure o liniște perfectă a spiritului, de care omenirea are nevoie mereu, pentru a gusta adevărata Fericire, cuprinsă în două lucrări: „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8) și „Fericiți făcătorii de pace că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5, 9).

Aceasta-i Fericirea!

Calinic Argeșeanul