M-am bucurat să citesc, pe cât am putut de repede, cartea valoroasă a doctorului chirurg Alexandru Vlad Ciurea: Sănătatea creierului, pe înțelesul tuturor! Carte de căpătâi! Doresc să tot prezint, zilnic, câte o tabletă, ca să fie mai ușor pentru cei care nu au timpul fizic de a citi o carte bună.
Întrebarea este: Cum să ne odihnim Creierul nostru?
Iată care este drumul cel mai scurt, după cum ne arată autorul cărții: „Însuși faptul că se stă întins pe un fotoliu cu o carte în mână reprezintă odihnă. Dacă în acest interval încep toate știrile de tip Breaking News și alte informații din exterior, unele de panică, se aud trântit de uși sau claxoane, asta nu mai este odihnă. Odihnă este când creierul se odihnește”.
Ca să înțelegem perfect cum se poate odihni creierul, trebuie să fim foarte atenți la sfaturile de specialitate. Se amintește în continuare: „Japonezii, care sunt foarte avansați în studiul cerebral și al funcțiilor cerebrale, au reușit să dovedească faptul că fenomenul de ațipire, de moțăială, după prânz, în timpul orelor de lucru, este foarte bun. Se permite oamenilor din corporații, în Japonia, să pună uneori capul pe masă, să stea 10 minute, un sfert de oră, să se odihnească, fără să fie întrebați sau tulburați de nimeni. Asta arată că celula nervoasă are o anoxie, adică nu are destul oxigen și destulă glucoză să funcționeze. Nu-i dau cafea, nu-i dau biciuire, nu-i dau alte substanțe de natură stimulatoare cerebrală, ci las creierul însuși să-și revină treptat. După un mic somn de câteva minute își poate reveni total și poate avea o performanță deplină, deosebită.”
Mă bucur că și mie mi se întâmplă de zeci de ani, să ațipesc când merg cu mașina pe drumurile Eparhiei, de când am venit la Argeș, în 1985, că noaptea nu prea dorm că mă tem, mai ales de când am rugat pe Domnul Dumnezeu ca să mor în somn (de atunci n-am mai închis un ochi de frică).
Sunt un achimit nenorocit, adică un neadormit de frică! Cu acest prilej, vă rog mult, nu vă gândiți la moarte cu spaimă, să lăsăm pe Dumnezeu să hotărască cum va fi sfârșitul nostru. Am spus asta pentru a nu stresa creierul cu inepții și a provoca moartea neuronilor. Suntem vinovați că ne chinuim bietul creier, decât să-l bucurăm! Să încercăm! Imediat ni se poate schimba viața, și așa zbuciumată.
Să hrănim creierul nostru și al altora, cu bucurie și cu pace, cu rugăciune, cu muzică, cu dans, cu citit, cu scris, cu pelerinaje, cu ieșire în natură cât mai des!
Calinic Argeșeanul
