În anul de răscruce, 1883, pentru viața genialului poet Mihai Eminescu, a fost unul dramatic și tragic. Înainte de a fi linșat mediatic și eliminat din viața publică românească, în luna mai avea să apară în coloanele ziarului Timpul o poziție unică și hotărâtă a „tribunului” care dorea dreptatea pentru Neamul Românesc!
Este vorba de „înființarea unei mitropolii”!
Și acum să citim cum gândea Mihai Eminescu: „Înființarea unei mitropolii romano-catolice în București ne-a dovedit fără îndoială o lipsă de tact din partea Scaunului papal. Creștinii eterodocși, mai ales cei de confesiune catolică, au fost în toate timpurile nu numai tolerați, ci chiar și îmbrățișați pe pământul românesc. Vechea episcopie a Milcovului o singură dată a fost amenințată, sub Despot Vodă Heraclitul, care nu era de Legea Țării (ci calvin), s-a bucurat însă întotdeauna de protecția Domnilor pământeni ai Moldovei. Tot astfel și episcopia catolică din Târgoviște. De asemenea, guvernul imperial austriac, luând măsuri pe la începutul secolului trecut pentru strămutarea la Craiova a scaunului papal de la Nicopoli, n-a întâmpinat nicio rezistență în Oltenia. În timpul nostru, în sfârșit, biserica papală a înființat în țară mai multe așezăminte de învățământ, fără ca prin aceasta să fie deșteptat vreo prevențiune în opinia publică a țării. Ba, mai mult atunci când monseniorul Paoli a pus în lucrare proiectul său de a zidi o catedrală-catolică în București, românii ortodocși au contribuit deopotrivă cu străinii catolici aflați în țară pentru ca aceștia să-și poată vedea cât mai curând dorința împlinită!”
Este vădit că Eminescu știa situația creată și a abordat această problemă cu caracter confesional, ca și creștin ortodox practicant, arătând adevărul pentru viitorime!
Calinic Argeșeanul
