De când mă știu pe lumea aceasta, ceea ce m-a dispus întotdeauna a fost bucuria din viața mea, dar și bucuria din viața altora, începând cu natura, prietena mea și comuniunea cu oamenii, începând din pruncie și până azi!
Mai târziu am înțeles că bucuria este o poruncă divină și că nu trebuie tratată ca pe o cenușăreasă, adică așa cum suntem nepăsători de viața zidită de Domnul Dumnezeu pe acest pământ. Prin urmare este necesar ca noi să gestionăm bucuria, adică să avem grijă pentru că este o chestiune care ține și de cultură, de cultura pe care o avem, dar și din care face parte, fiecare dintre noi!
Spre exemplu, putem face glume și putem să provocăm momente de bucurie celor din jurul nostru, dar și nouă personal. Femeile pot râde fără rețineri, dar unele trebuie să se abțină într-un mod plin de delicatețe și distincție. Cât despre bărbați, ce putem a spune? Pentru ei sunt cu totul alte reguli, ei având grijă să se controleze și mai mult, dar nu excesiv, pentru că se pot pune bariere nevăzute și astfel nu ne mai putem permite să stabilim legături de inimă cu ceilalți oameni, cu lumea și cu cei de aproape nouă, luând o ipostază înțepenită și posacă!
Așadar, educația noastră trebuie să fie temeinică și statornică și să ne ferim de a face strâmbături (grimase, numite) sau a rânji sarcastic sau sardonic (râs sardonic: râs, zâmbet sau rânjet sarcastic. Vine din latină: sardonicus; exprimă o intenție răutăcioasă, batjocură necruțătoare, satisfacție diabolică, râs care ucidea oamenii bătrâni).
Să nu uităm niciodată, dar niciodată, că primul cuvânt și îndemn al Domnului Iisus, Înviat din mormânt, a fost către femeile mironosițe: Bucurați-vă! Adică, îndemn hotărât pentru totdeauna! Iar Sfântul Apostol Pavel îi îndeamnă pe toți oamenii, adresând scrisoare creștinilor din Filippi: „Bucurați-vă! Și iarăși zic: Bucurați-vă!” Și aici este un imperativ la puterea a doua!
Aceasta este bucuria în Duhul Sfânt! Să avem bucurii sfinte și să-I mulțumim Domnului Dumnezeu pentru purtarea Sa de grijă pentru omenire!
Calinic Argeșeanul
