Acum ne vom bucura, de bună seamă, de cei mai de seamă scriitori din veacul al XVIII-lea. Cel care a umplut sec. XVIII cu faima sa, a fost Voltaire (1694-1778), poet și prozator francez. Iată ce scrie: „Toate cărțile la un loc nu cuprind decât acest argument: Când văd un ceas a cărui limbă este construită ca să arate orele, îmi dau seama că o Ființă Inteligentă a orânduit piesele acestei lucrări pentru ca limba să arate orele. Tot așa, când văd organele trupului omenesc, îmi dau seama că o Ființă Inteligentă a orânduit aceste organe, că ochii sunt făcuți pentru a vedea, mâinile pentru a apuca…”
Voltaire întărește acest argument cu încă o nouă mărturie: „Sunt nevoit să mărturisesc, deci, că este o Ființă, care există în mod necesar prin ea Însăși din veci și care este originea tuturor celorlalte ființe” (Oeuvres completes, t. XXIV, ed. 1818, p. 10-11). Și Voltaire încheie: „Lumea materială n-ar putea să fie această ființă necesară…pentru că nici mișcarea, nici inteligența nu sunt caracteristicile lumii materiale…”, iar în altă parte el spune, vorbind despre materialistul Lucrețiu: „A spune că nici ochiul nu este făcut pentru a vedea, nici urechea pentru a auzi, nici stomacul pentru a mistui, nu este această afirmație o absurditate neînchipuit de mare, cea mai revoltătoare nebunie, care ar fi putut cuprinde vreodată mintea omenească? Oricât de mult m-aș îndoi eu în ale Credinței, această nebunie îmi pare prea izbitoare și de aceea spun acest lucru. Cât despre mine, eu nu văd în natură, ca și în artă, decât cauze finale; și eu cred că un măr este făcut pentru a face mere, după cum un ceas este făcut pentru a arăta ora.”
Voltaire merge și mai departe: „Cugetam astă noapte; eram adâncit în contemplarea naturii. Admiram întinderea nesfârșită, mersul și legăturile ce sunt între aceste corpuri cerești nesfârșit de mari, pe care oamenii de jos nu știu să le admire îndeajuns. Eu admiram și mai mult încă Inteligența care conduce aceste planete imense. Îmi spuneam: Trebuie să fii orb ca să nu fii răpit de frumusețea acestei priveliști. Trebuie să fii stupid ca să nu-i recunoști autorul; trebuie să fii nebun pentru a nu-l adora…” (Oeuvres completes, t. XX, p. 223)
Așa scrie cel care la început făcea glume la adresa Domnului Dumnezeu!
Calinic Argeșeanul
