Savantul Nicolae Iorga, ca întotdeauna, în orice situație ar fi, o dă pe drumul drept, fără ocolișuri. Iată, că despre despărțirea de Patrie, se exprimă hotărât și chiar tăios: „Acel ce-și părăsește Țara pentru una mai înaintată, seamănă cu omul care și-ar alege o altă mamă, printre femeile cele mai chipoase!”
Bengalezii spun în proverbele lor: „Câinii nu-și lasă satul lor, așa cum peștii nu-și lasă râul!” Asta când satul nu e pustiu, ca să aibă ce mânca bieții câini, ca și peștii, dacă nu au apă, adio viață! Așa, ca să ne motivăm plecarea spre alte zări ale lumii!
Să vedem ce spun proverbele românești pe această temă: „Decât în Țară străină,/Cu pită și cu slănină,/ Mai bine în satul tău, cu mălaiul cât de rău!” Alt proverb: „Omul fără patrie, e ca un copil fără mamă; de aceea nu te desparți de Țara ta!” Și mai bine: „Ca acasă la tine, nu-i nicăieri bine. Românul în Țară străină duce dorul și suspină”, și câte proverbe n-or mai fi, să fim noi sănătoși. Putem citi, în proverbele unor vecini de-ai noștri, că se arată și umorul, nu numai dorul: „Printre străini, până și vulturul pare cioară”. Iată că și poporul turc are proverbe cu tâlc: „Bufnița nu lasă ruina pentru o grădină de trandafiri, iar ușa la străini se deschide și târziu și greu, și nu-ți fierbe mâncarea în cazanul altuia, iar cine n-a dormit pe piatră între străini, nu știe prețul rogojinii de acasă. Au pus privighetoarea în colivie de aur și ea tot întreabă: Unde-mi este Patria?”
Savantul Dimitrie Cantemir, domnitorul Moldovei, ne-a lăsat scris: „Coliba în țarina sa și bordeiul în pământul său, sunt mai mult decât palatele în străinătate!”, și el știa asta mai bine ca noi, că a stat ostatic la Istanbul mai mulți ani!
Celebrul muzician român, George Enescu, scrie în anul 1954 o scrisoare către dr. Petru Groza: „Este și dorința mea cea mai statornică de a mă întoarce în Țară!” A rămas, doar, cu dorința, ca și poetul H. Heine, în gânduri de noapte: „Când mă gândesc în nopți târzii/ La Patrie, nu pot dormi/ Din ochi deschiși sub pleoape grele,/ Cad, calde, lacrimile mele!”
O mărturie străină (franceză) despre noi: „Românul nu-și părăsește niciodată Țara, pentru totdeauna. El păstrează intact tot ce i-a rămas de la străbuni: îmbrăcăminte, obiceiuri, limba și mai ales (mai cu seamă) marele său nume de: ROMÂN!”
Așa am rezistat în istorie și J. Michelet ne-a descris exact cum suntem! Duhul Sfânt inspiră, ca străinii să scrie frumos despre noi!
Calinic Argeșeanul
