În viața mea, atât cât a fost și va mai fi, m-au deranjat anumite stări, cum ar fi: muștele nenorocite, care dau buzna peste tot, țânțarii flămânzi și vampiri și șoarecii, care cu viteză mare trec peste toate cele și dacă mănânci fructe și legume, nespălate, te trezești cu o „frumusețe” de herpes.
Asta în lumea fizică! Dar în lumea astrofizică sau metafizică ce m-ar deranja? Păi, spre exemplu, oamenii răi la suflet! Nu pot suporta răutatea de niciun fel. Aici e vorba de lipsa de Educație, lipsa de Cultură, lipsa de Omenie! Ce ar mai fi? Oamenii vicleni, eu le spun pișicheri, iar Patriarhul Iustin, îi definea cu expresia „derbedei”! Apăi, să nu uităm și pe cei care-și aud câte o adresare: măi, prostule! Dacă-i spui cuiva „prostule”, te-ar ars! Nu te mai uită „prostovanul”, care ține minte cu ce vorbe l-ai înnobilat, așa de repede, mai ales când este caniculă. Și ar mai fi un neam al ignoranților! Zic cei cu condeiul subțire că Ignoranța este azilul prostiei. Vedeți? Nu mă mai duc la azil. Aveam de gând! Cu Ignoranța nu este de glumit. Un mucalit de tată, îndemna pe fiul său: „Nu citi nimic dacă vrei să nu cunoști nimic.”
Cum putem tălmăci pe marele scriitor Victor Hugo: „Există un tiran al omului: Ignoranța! Omul nu trebuie să se lase guvernat decât de știință”. Cum se comportă ignorantul? Cu îndrăzneală. Înainte de 1989, un ins oarecare făcea tărăboi într-o conferință, că nu mai poate suporta și că pleacă, pentru că la ora 12.00 are programată o audiență la Elena Ceaușescu! Crezând că ne speriem, i-am spus: Ai răbdare, că și colegul matale are audiență tot acolo și la aceeași oră. Ignorantul îndrăzneț a dat înapoi.
Zicea un moș român de-al nostru: Ignoranța, monstru pe jumătate a adormit, noapte a gândirii.
Să tăcem mâlc! Cum rostim, cum ne dăm în stambă ignoranța noastră urâcioasă. Să învățăm!
Tăcerea este ca mierea!
Calinic Argeșeanul
