Marele cărturar, Mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului, în Cuvântul său înainte al cărții: Mihail Eminescu – Ortodoxia, ne prezintă, sistematic, mărturisirile făcute de către Mihail Eminescu, din domeniul Ortodoxiei, o bucuroasă și bogată aducere la cunoștința publicului românesc și aceste aspecte înnobilatoare a divinului scriitor și poet inspirat de Duhul Sfânt! Astfel:
- Dictatură comunistă, prin unii comentatori, a încercat să facă din Eminescu un aderent al proletariatului și un susținător al ateismului, folosind ca argument poezia „Împărat și proletar”.
Înaltul Ierarh scrie: „În realitate, marele nostru poet a fost un creștin autentic, ceea ce rezultă din viața, ca și din opera sa. Poeziile, proza și publicistica sa sunt o mărturie în acest sens”.
- Eminescu și Teologia. Se pune întrebarea dacă Eminescu a arătat vreun interes cercetărilor teologice? Ar fi de mare folos să cercetăm tumultul de manuscrise, însumate în zeci de mii de pagini, unele cercetate cu atenție, investigate și comentate, iar altele încă necunoscute de opinia publică. Se cunoaște faptul că Eminescu a citit toate cărțile din biblioteca mătușilor sale de la Mănăstirea Agafton – Botoșani, mai ales că începuseră să circule, un exemplu fiind cartea de duhovnicie „Mântuirea păcătoșilor” a lui Nicodim Aghioritul, contemporan cu Serafim de Sarov și Sfântul Calinic de la Cernica.
Demne de luat în seamă sunt și studiile Academicianului Virgil Cândea, care a publicat un articol: „Cultura Bisericii – sursa princeps a poeziei eminesciene”, în cotidianul Ziua, an VI, nr. 1702, sâmbătă 22 – duminică 23 ianuarie, 2000, pag. 8 și I. Crețu: „Eminescu și Cărticica sfătuitoare a monahului Nicodim”, în revista „Biserica Ortodoxă Română”, an LXXXIII, nr. 5-6, mai-iunie 1965, pag. 575-583.
Este necesar să studiem și însemnările lui Eminescu din perioada studiilor sale la Viena și Berlin, când a audiat și a consultat nenumărate tratate, care abordau și problemele speciale de pură Teologie. A abordat Filosofia, dar a ajuns și la Teologie, drum de atlfel, firesc, începând, în primul rând, cu clasicii grei: Platon, Aristotel, Socrate și până la Kant, Hegel, Schelling, de la Descartes până la Pascal, la toți găsind argumente pentru existența lui Dumnezeu! (Octav Minar, Problemele și analizele filosofice, București, 1924, p. 39, 43, 35 etc.)
Așadar, nu era de glumit cu M. Eminescu, hărnicia lui cărturărească era fără precedent, uimitoare!
Calinic Argeșeanul
