Despre viața lăuntrică se citește în cărțile de spiritualitate din Răsărit și din Apus, cu același interes duhovnicesc. Casian și Dionisie, dobrogenii, au căutat, ca și arheologii, locurile din Europa, Asia și Africa, acele puncte speciale, vetre de trăire duhovnicească de înaltă ținută cărturărească și de trăire, după Tradiția biblică și Patristică.
Era o foame mondială după hrana care nu se mai sfârșește și care hrănește, precum mana în pustia străbătută de poporul evreu, în veacurile cele de demult. Cei care aveau să sintetizeze programul pe termen lung, au fost pustnicii sau sihaștrii primelor trăiri în peșteri și obști uriașe de până la 10.000 de călugări. Cohorte monahale, fără precedent, mai ales în Egiptul antic, cu pustiile sale celebre, puncte de forțe duhovnicească.
Suntem bucuroși că înaintașii noștri, căutători de dumbrăvi duhovnicești, au trăit experiențe unice, dar au și lăsat în scris Reguli și Tratate în domeniul monahismului, pe care lumea creștină le cunoaște: Vechile rânduieli monahale, Regulile Mari și Mici ale Sfântului Vasile cel Mare, Convorbirile celebrului Casian și lucrările științifice ale lui Dionisie cel Mic, secretarul celebru a 10 papi din primele veacuri creștine.
Toți ostenitorii, începând cu Sfinții Antonie cel Mare, Macarie, Eftimie, Benedict cel Mare, Grigore de Nazianz, Ioan Gură de Aur, Grigore de Nysa, Ambrozie, Ieronim, Augustin și atâția alții, au cugetat mereu la Domnul Dumnezeu și la lucrările Lui în viața omenirii, gândită, întrupată și guvernată de Atoatecreatorul Dumnezeu. Toți au chemat pe Dumnezeu ca să facă El lucrarea cea grea, anevoioasă și niciodată n-au gândit că ar avea vreun merit oarecare. Întru nimic nu au gândit ca să se substituie lucrării lui Dumnezeu și să-i răpească mărirea Sa, printr-o îngâmfare păcătoasă și îndrăzneață.
Așa și-au consolidat viața lăuntrică și nu au umblat după laude și merite străine, exterioare, aducătoare de pagube și pustiire. Este o calicie condamnabilă, să te lauzi cu meritele și osteneala altora și mai mult, să blamezi și să nu-I mulțumești Domnului Dumnezeu pentru binecuvântarea și ajutorul Lui.
Fără ajutorul lui Dumnezeu, recunoscut, vom fi mereu pustii de har și mântuire!
Calinic Argeșeanul