Cine a citit atent cele scrise despre Constantin Brâncuși, va constata că acest mare om al secolului XX, în Istoria lumii ocupă un loc de cinste aparte.
Din cele relatate până acum, în cele nouă tablete scrise cu grăbire, am putut să ne bucurăm că gorjeanul nostru genial adora tipicul bisericesc românesc și că el a avut în sânul Bisericii Ortodoxe Române un rol complet de creștin practicant, ca și Mihai Eminescu și Nicolae Iorga!
Că a iubit portul cumpănit în slujbele bisericești și cele pregătitoare pentru reușita slujbelor îndătinate, V.G. Paleologu în Tinerețea lui Brâncuși, carte bibliografică extinsă, la pagina 103, scrie: „Mucalit, cum de felul lui era s-a fotografiat „trăgându-se” în carte poștală s-a folosit de ele în corespondența lui. Și zău! Nu-i sta rău în mâneci largi capului de schimnic de cucernică nevinovăție în poza lui de firească așteptare a celor scrise, pe care a fixat obiectivul fotografic!”
Pentru a vedea evlavia de echilibru a strașnicului sculptor (mai ales în piatră) trebuie să amintim că Petre Stănescu din zona Buzăului, în anul 1907, a comandat minunatului Constantin Brâncuși o statuie în amintirea unei ființe iubite care a trecut la cele veșnice. Cine trece prin Buzău, va vedea în curtea unei biserici, cu cimitirul de la umbra bisericii, o statuie sobră în chipul unei Călugărițe în rugăciune!
Putem spune că toată bogăția de sculptură brâncușiană, ne arată profunzimea credinței ortodoxe, mărturisită în variatele forme ale Artei cu miez și stil, în lumea contemporană!
Calinic Argeșeanul
