În mintea genialului gânditor Mihai Eminescu, civilizația care are la bază progresul, ca izvor al științelor și descoperirilor savanților, atât din România, cât și de pe meleagurile lumii cunoscute până atunci, ar trebui să ducă la rezultate foarte bune pentru societate.
El avertiza că: „Introducând legile cele mai perfecte și mai frumoase într-o țară, cu care nu se potrivesc, duci societatea de râpă, oricât de curat ți-ar fi cugetul și de bună inima”, cum scrie în articolul: Bătrânii și tinerii, pag. 184-185. În articolul Dreptul nostru istoric, pag. 176, scrie: „Ca și fiul pierdut din parabola Evangheliei, noi ne-am pierdut din calea istoriei noastre adevărate, am cheltuit în mare parte moștenirea părintească pe forme goale ale unei civilizații străine, pe care nu am avut nici timpul, nici mijloacele îndeajuns spre a ne-o apropia”.
Mihai Eminescu știa matematica economică și dorea să fixeze punctul arhimedic, de obârșie în mijlocul poporului din sânul căruia a răsărit, subliniind că: „…bogăția nu este în aer sau în pământ, ci în brațe și, unde lipsesc brațele sau calitatea producției este proastă, nu poate fi nici vorbă măcar de țară bogată…Deci, în țară săracă am voit să introducem, de-a gata, toate formele civilizației apusene. Trebuiau școli. Prin ce le puteai înființa? După cum am spus, buruiana noastră de leac – prin muncă. Trebuie ca școlile, puține câte erau, să se ridice la cel mai înalt grad de dezvoltare cu putință. Aceasta ar fi fost calea de dezvoltare: prin muncă!
Am luat calea contrară. Pe vechii profesori de liceu i-am prefăcut în profesori de universitate, deși nu se potriveau deloc; căci nu se ocupaseră toată viața cu un singur obiect, apoi am făcut o mulțime de școli secundare, pe care le-am umplut cu cei care ne-au ieșit înainte, apoi mii de școli primare, la numirea personalului cărora chiar cap ne-am făcut!”
Nimic nou sub soare!
Calinic Argeșeanul
