De când mă știu, și am început să pricep câte ceva, adesea, am auzit, o rostire hazlie: „Cine cade pe gânduri, e ca baba între scânduri”. Ca de obicei, nu mi-a apărut în minte o „baba cloanța, cotoroanța”, învechită în zile, urâtă și pusă pe isprăvi întunecate, ci un ins, oarecare, căzut pe gânduri negre.
Nu este o nenorocire să „cazi” pe gânduri, oricare ar fi zilele, ci problema devine periculoasă când rămânem „pe gânduri” tulburătoare și nu ne ostenim să scăpăm de ele. Să nu ne speriem! Gândurile vin peste toți! Ceea ce este absolut necesar este grija de a nu rămâne pe „gânduri negre”! Oricum, să nu uităm: o porție de veselie, de gândire pozitivă, trebuie să fie micul dejun, prânzul și cina! Savantul Alexandru Ciurea ne îndeamnă și scrie: „Această veselie, gândire pozitivă, duce la ridicarea întregului grup și, chiar dacă cineva începe să aibă gânduri mai puțin plăcute, trebuie să-l tragem așa cum se trage la vâsle, să-l tragem înainte, pentru că trăgând tot grupul înainte, ne trezim dintr-odată că avem efervescența unei persoane care plutește ca o lebădă pe lac și vede lucrurile pozitiv.
Noțiunea „când sus, când jos” depinde de noi și nu trebuie niciodată să abandonăm această idee de întâlnire. Dar și invers trebuie să acționez, chiar dacă sunt destul de ocupat și am primit o invitație cu totul neașteptată să merg într-un anumit grup sau la un hotel la munte, înspre Bucegi – Carpați, sau în alți munți – în condiții totale. Inițial am zis: „De ce să mă complic, trebuie să ajung cu mașina, este greu, este munte, cum voi conduce, ce voi face, cu cine mă întâlnesc, cu ce mă îmbrac?”
Tocmai așa mi s-a întâmplat și mie, atunci când am primit invitația, de la musceleanul-argeșit, Dorin Mirea de la Câmpulung, un om superb, pe care nu l-am prea cunoscut, care m-a invitat la un colocviu amical, unde, spre bucuria mea era onorat de cei mai influenți oameni de afaceri inteligente. M-am dus pentru prima oară într-un parc minunat gospodărit și cu apă limpede unde înoată și soarele spre apus! Un loc feeric! O bucurie de oameni! O ambianță aristocratică! Totul, în liniște, muzică, rostiri calme și ziditoare, și mare minune, nimeni nu se întreabă ce caută el acolo, și dacă el este binevenit.
Atmosfera de bucurie și încredere se impune imediat și toți se află ca într-o familie. Așa înțelege Dorin Mirea să fie un om adevărat și un ctitor social, cultural și religios. Cât de bine face aceasta Creierului și inimii noastre zbuciumate de vremuri!
Calinic Argeșeanul
