Omul, neodihnita fiinţă, înnobilată din destul de Dumnezeu, stăruie fără încetare de a cuceri tot ce îi cade în cale. Când se gândeşte să cucerească pe Dumnezeu, că, deh, Împărăţia lui se ia cu năvală multă, atunci i se cam înmoaie picioarele. Şi totuşi!
Înzdrăvenirea curajului vine atunci când citeşti, colea, din Scripturile nemuritoare: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei 5, 8). Şi nu putem birui, dacă nu rostim în şoaptă, către inima lui Dumnezeu: „Inimă curată zideşte întru mine Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele” (Psalmul 50, 11).
Să ne aplecăm asupra inimii! Are şi ea nevoie de cercetarea noastră. Se vrea curată şi plină de lumina Duhului Sfânt. Atunci doar inima noastră, va bate în acelaşi ritm cu inima lui Dumnezeu!
Mersul printre stele – Calinic Arhiepiscopul, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, Curtea de Argeș, 2013.
