Astăzi este mai ușor să mărturisim pe Domnul Dumnezeu! Cunoaștem despre Credința tuturor popoarelor adeverită în istorie, prin cultul lor, prin monumentele pe care ni le-au lăsat, și prin obiceiurile lor în care se arată până în cele mai mici amănunte ideea unei Ființe Supreme, pe care noi, potrivit Sfintei Scripturi, știm că este: Domnul și Dumnezeul mântuirii noastre!
Marele poet și om politic francez, Lamartine (1790-1869), ne-a lăsat în scrierile sale, de felul cum anumite neamuri mărturisesc pe Domnul Dumnezeu. Spre exemplu: Indianul: adoră flacăra veșnică…Astrul din care izvorăște lumina; Egipteanul: ridică piramide pentru a avea pe zeii săi cât mai aproape; Grecul: creează un Dumnezeu pentru orice dorință a sa; Arabul, murind: noi murim, spune el, Dumnezeu singur este Dumnezeu; Evreul: poartă după sine o nădejde, mai puternică decât cele două milenii de frământări; Sălbaticul: înainte de a ridica colibele sale, își face un zeu cu mâinile sale.” Iar Lamartine, adaugă: „Omul și elementele sale străbătute numai de această taină, n-au avut decât un singur gând, numai o lucrare pe pământ; să mărturisească această Ființă și apoi să moară” (Harmonie poetiques, cartea II, ed. 1885, p. 164-166).
Strălucitul orator francez Lacordaire (1802-1861), a scris următoarele: „Domnul Dumnezeu este aici pe pământ cea mai populară dintre toate ființele…Este numele pe care l-au adorat toate popoarele, Căruia i-au zidit lăcașuri de închinare, i-au consacrat preoți, i-au înălțat rugăciuni” (Conferences poetiques, cartea II, ed. 1885, p. 254-255).
Iată ce spune și filosoful și teologul francez Lamennais (1782-1854): „E ca și cum întreg neamul omenesc, pus ca judecător și ca martor al adevărului, ar exclama: Da, eu am ascultat glasul instinctului, glasul conștiinței, glasul rațiunii, glasul întregului Univers și este adevărat că toate aceste glasuri proclamă că este un Dumnezeu”. Și Lamennais încheie: „Dumnezeu există, pentru că toate popoarele mărturisesc despre El că există; Dumnezeu există, pentru că nici nu-i este măcar cu putință omului să spună că nu există, căci refuzând să creadă în El, cu toate că întregul Univers îl mărturisește, omul pierde dreptul de a mai spune ceva.”
Ce mărturie zdrobitoare! Ateii înșiși, prin furioasele lor tăgăduiri, sporesc greutatea acestei mărturii. Dacă Dumnezeu nu e nimic, pentru ce îl amenințați cu pumnul ridicat?
Diavolul ne zice: Credeți în Domnul Dumnezeu, că și eu cred! Când și diavolii mărturisesc că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, noi ce mai așteptăm? Aceasta este cea mai cutremurătoare recunoaștere!
Calinic Argeșeanul
