În ziarul „Timpul”, III, nr. 170, 4 august 1878, p. 1, deci în editorialul eminescian, plin de noutăți sociale și istorice, scrie, sub titlul: „Știm prea bine…”, următoarele: „Știm prea bine că până acum guvernanții noștri nu au nicio idee clară despre ceea ce trebuie să facă în Dobrogea. Știm de exemplu că înțelepciunea guvernamentală așteaptă ca englejii să organizeze Ciprul, austriecii Bosnia și Herțegovina, Rusia provinciile din Asia Mică și apoi să întrebe prin agenții săi diplomatici ce au făcut aceste trei puteri, ca apoi și guvernul nostru să facă un conglomerat electic de măsurile cele mai diverse, a căror binefaceri să le reverse cu de prisos asupra populațiunilor Dobrogei.
Deocamdată, ministeriul mai are și alt proiect in petto. Mai mulți bancheri din Viena, ar fi propus să cumpere pământurile, numite ale Statului din Dobrogea, și să se parceleze între evrei, adică să agricolizeze evreii precupeți din Țară.
Nu ne îndoim că îndărătul acestei agricolizări mai sunt și intenții politice ale unei mari puteri care în virtutea împrejurărilor devine din zi în zi mai favorabilă atât Statului Român al Dunării cât și propriile sale populațiuni române. Această putere e Austria. De pe când gurile Dunării și Dobrogea erau turcești s-au făcut și repetat adesea cererea către Înalta poartă de a încuviința colonizarea Deltei cu supuși austrieci ceea ce Poarta a refuzat cu stăruință. Ținta politicei austriece de a se întinde cel puțin cu influența sa politică de la Adriatica la Marea Neagră, necesitatea de piețe orientale pentru desfacerea mărfurilor sale, teamă justă de precumpenirea elementelor slăvinești, toate acestea sunt armonizabile cu instinctul de conservare ale Neamului Românesc și, având conștiința limpede despre rolul modest ce suntem meniți a juca în istoria acestei lumi din cauza izolării noastre depline de celelalte popoare romanice, e lesne de înțeles că reazămul nostru viitor va fi o putere mai puțin exclusivă decât Rusia care, cu vrerea lui Dumnezeu și așa fiind scris în cartea sorții, ajungând stăpână pe Basarabia, a știut să scoată până și din biserică limba românească!”
Aflăm despre gândirea eminesciană și puterea lui de a înțelege fenomenul politic, economic și religios în actualitatea de atunci!
Calinic Argeșeanul
