În Viața rațiunii (1905) filosoful hispano-american Santayana scria că acela care nu își poate reaminti trecutul este condamnat să îl repete.
Abordarea materialistă a lui Santayana arată că el vede cunoașterea și credința ca izvorând nu din rațiune, ci din interacțiunea dintre minte și mediul înconjurător. Santayana este, adesea, citat greșit, ca autorul afirmației că cei care nu-și amintesc trecutul sunt condamnați să-l repete, afirmație care este înțeleasă ca o obligație de a ne reaminti atrocitățile trecute. Însă Santayana se referă la progres.
Pentru ca progresul să fie posibil, trebuie nu doar să ne amintim experiențele trecute, ci și să putem învăța din ele, trebuie să vedem moduri diferite de a face lucrurile.
„Psihicul structurează noile convingeri prin intermediul experiențelor, iar astfel suntem împiedicați să repetăm greșelile făcute. Conform lui Santayana, adevăratul progres nu este atât o chestiune de revoluție, cât de adaptare, luând ce am învățat din trecut și folosindu-l pentru a construi viitorul. Civilizația este cumulativă, construind pe ce a fost înainte, în același fel în care o simfonie adaugă notă după notă, construind un întreg!” (pag. 232)
Să ne reamintim de progresul din trecut, ca să avem curaj pentru eforturile noastre!
Calinic Argeșeanul
