Este bine de știut, din capul locului, că Rezonanța se întemeiază pe empatie, iar aceasta se întemeiază pe rezonanță.
„Numim empatie capacitatea de a simți conștient ceea ce simte o altă persoană. Există, însă, și un concept mai larg al termenului de empatie pe care îl folosesc în acest loc: în această accepțiune, empatie nu înseamnă doar a simți ceea ce simte o altă persoană, ci și compasiunea și intenția derivată din ea de a-i diminua celuilalt suferința. Noi, oamenii, ne înțelegem ca ființe empatice. Lipsa empatiei este, pe bună dreptate, sancționată. Într-o societate care este atât de mult axată pe concurență și eficiență, este foarte răspândită tentația de a rămâne în legătură cu o altă persoană doar atâta timp cât ea ne este folositoare propriilor planuri…Oamenii pot fi empatici!
Intuitiv, simțim ce va face o altă persoană, încotro se îndreaptă un dialog, cum se simte celălalt…Ne putem înțelege emoțional unul pe celălalt, dezvoltăm anumite idei despre ce se întâmplă în mintea celuilalt și putem avea compasiune, suntem empatici. De asemenea, avem capacitatea de a ne exprima compasiunea, iar când ceea ce exprimăm este autentic, atunci avem parte de simpatie. Important este să putem păstra în același timp, o oarecare distanță, astfel încât să nu se nască teama că manifestarea compasiunii înseamnă nerespectarea granițelor celuilalt…
Ne este de ajutor să ne facem o idee despre intențiile și sentimentele altei persoane și, de obicei, ne reușește, dacă ne luăm un răgaz…Dacă solidaritatea reprezintă pentru noi o valoare, dacă vrem să trăim în relații umane demne de încredere, în ciuda ritmului febril al vieții, atunci dezvoltarea capacității de empatie este deosebit de importantă. Empatia poate fi și învățată! Cu cât aflăm mai multe povești prin citit, cu atât mai multe perspective avem asupra vieții și asupra acțiunilor umane, cu atât mai multe opțiuni ni se deschid pentru propria viață, dar și cu atât mai multe posibilități de a trăi compasiunea pentru ceilalți. Pe scurt, suntem empatici! Condiția este să intrăm în legătură cu aceste povești în așa fel încât să ne putem identifica cu ele, iar pentru acest lucru avem nevoie de timp, din nou, de timp!” (pag. 34-35)
Calinic Argeșeanul
