Hotărât, liberul arbitru există! Se ține de om ca scaiul de oaie! Face parte din ființa umană, un fel de ego „eu”, declinat la toate cazurile gramaticale. Deci, există!
Îl are orice ființă rațională, cu puterea de a distinge lucrurile și mai ales darul „deosebirii duhurilor”, pentru a putea recunoaște o situație de alta și dacă un lucru trebuie căutat cu orice preț sau grija de a te lepăda sau a evita încâlceala pe care, fără să ne-o dorim, intrăm aproape fiecare dintre noi.
Și de aici rezultă că noi, ca orice ființe raționale avem libertatea de a vrea sau de a nu vrea să acceptăm sau să refuzăm anumite chemări din viață (partea superioară a lucrurilor) sau să acceptăm anumite „ocazii” care se ivesc pe parcursul vieții.
Cel mai grav în viață este atunci când nu ai pe cineva care să te sfătuiască și aceasta ar fi o salvare dacă ceri sfaturi și este și mai important dacă știi să ceri sfaturi de la cine trebuie!
Așadar, când suntem în „dilemă” și dorim să cerem un sfat, la cine ne adresăm? Cum ați proceda? La cine vă gândiți prima oară? Înainte de a ne gândi să cerem sfaturi de la oameni (părinți, nași, nașe, frați, surori, prieteni, duhovnici, profesori, oameni de inimă – și pe alese, și nu pe toată lumea) deci, înainte de toate, să ne îndreptăm pașii și gândul către Domnul Dumnezeu, Maica Domnului, Sfinții și Îngerul Păzitor! Să facem pasul sigur către Domnul Dumnezeu! Îi spui gândul pe care-l ai, sincer! Apoi îi ceri aprobare! Și numai după aceea împlinirea gândului! Acum este limpede: m-am lepădat de voia mea, de sinele meu, de pretențiile mele…și m-am lăsat în grija Domnului Dumnezeu. Te-ai scos de sub poveștile ca: soartă, destin, întâmplare și de sub tirania gândului personal. Nu avem ce căuta în grădina lui Dumnezeu: cu voia mea, cu gândirea mea, cu pretențiile mele!
Așa procedând, se exclude de la sine încâlceala cărărilor pe care trebuie să pășim, și dacă nu folosim corect și la timp „macazul” ca la drumurile de fier, și luăm greșit și trenul, dar și direcția, ajungem – vorba românului, la……..în praznic!
Și atunci dăm vina pe alții! Și pe liberul arbitru, bun prieten dacă ai pe Dumnezeu ca țintă, și rătăcire pe drum, dacă ne luăm după capul nostru, dar și după capul altora!
Măi, Mărie, suntem pe drumul prost! Deh, Mărie m-am luat după capul tău! Și unde ajungem? Unde a înțărcat mutul iapa! Și apoi auzi: să-mi spui cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești!
Calinic Argeșeanul
