Skip to main content


După atâta citit, cine se poate lăuda că a citit? Cât? Și ce anume? Filosofii, și mai ales Boethius, au scris și au mărturisit că Domnul Dumnezeu este Binele Suprem și că El este Cel care conduce (guvernează) întregul Univers.

 

Și dacă este așa? Și așa este! Atunci se pune problema răului și de ce oare triumfă în lume cei răi, uneori, și că cei buni sunt oprimați.

Filosoful Augustinus și-a pus adesea rezolvarea răului și a liberului arbitru, iar filosoful Plotin susținea că originea răului se găsește în materie (pag. 95).

După cum se știe, toți oamenii, fie că sunt buni sau răi, tind spre bine, prin simplul fapt că tind spre fericire – care se identifică cu binele. Cei buni ating binele și astfel se realizează pe deplin; cei răi, pe de altă parte, ratează scopul și nu reușesc să obțină ceea ce își doresc cu adevărat. Dacă, așadar, amândoi caută binele, dar unii îl obțin și alții nu, poate exista vreo îndoială că cei buni sunt puternici și cei răi sunt neputincioși? În această perspectivă, care apăruse deja la Augustin, oamenii drepți pot face ceea ce își doresc, în timp ce nelegiuiții pot face ceea ce le place, dar nu pot obține ceea ce își doresc. Tot ceea ce a creat Domnul Dumnezeu este bun; prin urmare răul nu are o realitate substanțială, ci este doar accidental.

La începutul cercetării sale, Boethius a fost întrebat de Filosofie despre esența omului, despre ceea ce este el. Cuprins încă de deznădejde, el se referea la definiția lui Aristotel, potrivit căreia omul este un animal rațional, dar acum Filosofia își mută atenția unui alt punct; iar ceea ce caracterizează condiția umană este posibilitatea de a se ridica la o condiție superioară tuturor celorlalte lucruri atunci când se cunoaște pe sine, în timp ce, dacă încetează să se cunoască pe sine, omul va fi alungat mai prejos decât fiarele sălbatice.

La toate celelalte ființe animate, ignoranța de sine este conformă cu natura, în timp ce la oameni ea rezultă dintr-o lipsă, dintr-o deficiență (pag. 96).

Decât să ne ignorăm pe noi înșine, mai bine să ne cunoaștem!

Calinic Argeșeanul