După cum am mai spus, Biblia este „Biblioteca”. Ne vom referi la anumite pasaje din Cuvântul lămuritor asupra Sfintei Scripturi, scris de Bartolomeu Valeriu Anania. „Biblioteca prin excelenţă, singură şi singulară în dumnezeiasca ei omenitate.
Orice bibliotecă din lume poate avea cuvinte despre Dumnezeu; Biblia este însăşi rostirea lui Dumnezeu, anume pentru oameni şi prin oameni. Inspirată de Duhul Sfânt, ea este Cartea devenită cărţi.”
Cu Adam, Creatorul vorbea într-un singur limbaj; omul căzut n-a mai înţeles graiul îngerilor, şi-ntr-un târziu s-a pomenit Moise că tocmai pe el, bâlbâitul, îl trimite Dumnezeu să le grăiască oamenilor cuvintele Sale.
– „Cum voi face, Doamne, de vreme ce sunt gângav?
– Tu, într-adevăr, eşti, dar Aaron, fratele tău, nu e. Eu îţi voi spune ţie, tu îi vei spune lui, el le va spune oamenilor, şi astfel tu vei fi pentru el ceea ce sunt Eu pentru tine.”[1]
Cuvântul devenise cuvinte, Teologia se făcuse filologie.
A mai trecut o vreme, Moise a primit o poruncă:
– „Apucă-te şi scrie totul într-o carte!”[2]
Şi el a scris totul într-o carte.[3]
În faţa iubitorului de bucurie a lecturii, stă Biblia monumentală şi aşteaptă să i se deschidă uşa pentru a intra să se ospăteze împărăteşte din prânzul cel duhovnicesc. Intrat în Casa mare a Bibliei, va pătrunde mai întâi în cămara cunoaşterii, apoi va trece în cămara iniţierii, după care va ajunge în cămara sfinţeniei, unde-L va cunoaşte pe Iisus Hristos, Dumnezeu şi Om, venit pe pământ ca să ridice omul întru dumnezeirea Sa.
Orice om de treabă, care ia în serios cele sfinte, va trebui să se aplece cu sârguinţă asupra textului biblic şi să se apuce de citit cu răbdare multă, cu gândul curat de a şti, a înţelege şi a cunoaşte!
Calinic Argeșeanul
[1] Ieşire 4, 10-16
[2] Ieşire 17, 14
[3] Cuvânt lămuritor asupra Sfintei Scripturi; Biblia, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului, sprijinit pe numeroase alte osteneli, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, pag. 7
