Mihai Eminescu, ca student, mai ales, primea de la tatăl său bani cu țârâita. Se cunosc însemnările lui în acest sens! El nu era un iubitor de bani, de aceea nici nu-și făcea mari probleme. Știa că tatăl său trebuie să împartă banii la toți frații și surorile lui.
Iată ce scrie despre Banul – ochiul diavolului, cum se mai spune, pe drept cuvânt, de către românii cei isteți ca un proverb: „Cel mai strălucitor dintre fluxurile timpului nostru orientat în sens material rămâne totuși banul. Iar strângerea lui masivă și cât mai fără trudă cu putință îl reprezintă pe diavol, apărut tocmai în aceste vremi în locul celui biblic, detronat. Cât de lipsită de sens e tăgăduirea lui! Diavolul trăiește în sfera realului și acționează-n lumea toată ca stihie. Element al negării: patimile și poftele senzuale din inima omului sunt demonii activi care se îngrijesc zelos și se străduiesc ca diavolul și faptele drăcești să nu înceteze vreodată. Iar liberul-cugetător materialist cel mai cras, care persiflează cu zâmbet superior vechea credință biblică declarând că nu crede nici în iad, nici în satana, îl poartă probabil în sânu-i pe cel mai rău diavol care, atunci când el râde disprețuitor, îi și pune, batjocoritor, o piedică înțeleptului bărbat!”
Acest material este bine ca să-l citească în fiecare zi toți cei care sunt iubitori de parale și lux exorbitant!
Calinic Argeșeanul
