Scriitorul Dimitrie Bolintineanu, în Imnul închinat lui Daniil Sihastru, Sfântul sfătuitor al Dreptului Sfânt Ștefan cel Mare, scrie: „Ce e oare traiul dacă e robit?/ Sărbătoarea în care nimeni n-a zâmbit,/ Viața și robia nu pot sta împreună,/ Ne e totodată pace și furtună!”
Contemporanul de gândire al scriitorului Dimitrie Bolintineanu, Nicolae Bălcescu, părinte al Istoriei Românilor, în lucrarea sa, Starea soțială, se vaită precum vedeți: „Vai de acele nații unde un număr mic de cetățeni își întemeiază și puterea și fericirea lor pe robirea gloatelor! Ele pier! Robul n-are patrie pentru că robul n-are nimic!”
În Revista „Viitorul social” (nr. 1-2, 1913) C.D. Gherea a remarcat că: „Suntem un popor, suntem una din puținele Țări din lume, care n-au robit neamuri străine”, iar cei cu noi, străini veniți, după cum citim în Istorie, cumplit ne-au robit.
Un mic episod: Martin Opitz, în anul 1622, venind cu căruța trasă de cai din Heidelberg (Germania) la Universitatea de la Alba Iulia, ca profesor, a oprit la Cluj, unde se ținea Dieta (un fel de Parlament tripartit, fără români), unde se hotăra ca românii să nu mai aibă voie să se transporte cu caii, boii sau alte animale de tracțiune, ceea ce l-a indignat la culme pe învățatul cărturar, care chiar călătorea cu mijloace trase de cai! Ce robie putea fi mai ticăloșită pentru bieții români?
Scriitorul Goethe, în scrierea sa, Dichtung und Wahrheit (Poezie și adevăr), atenționează cu îngrijorare: „O dată ce cineva și-a ales robia, i s-a dus și jumătate din viață!”, iar Octavian Goga, dă cu parul: „Pe opresorii care ștrangulează popoarele îi socotesc un fel de tâlhari ai umanității, ceea ce seamănă, oarecum, cu cele scrise de Marx: „Poporul care înrobește alt popor își făurește propriile lanțuri”.
Camil Petrescu, scriitorul român, în cartea sa: Un om între oameni (vol. I, 1953, p. 194), scrie: „Viața nu merită să fie, dacă e trăită în genunchi, în fața altora…”
Citind pe Seneca, reținem: „Nicio robie nu-i mai rușinoasă decât cea de bună voie!” Puțini oameni sunt supuși robiei, cei mai mulți își pun ei înșiși lanțurile! Anticul Sofocle, se sufoca prin țările toride, scriind: „Nu există rău mai mare pentru muritori decât robia”!
Nu știm noi, românii, câți ani am fost și mai suntem robi în istorie? Dar totdeauna am fost robi nouă înșine! Robi păcatului!
Calinic Argeșeanul
