(Scurt catehism practic-liturgic)
Taina Sfântului Maslu este una dintre Sfintele Taine ale Bisericii, instituită de Însuși Mântuitorul Hristos și practicată încă din vremea Sfinților Apostoli (cf. Marcu 6,13; Iacov 5,14-15), deși într-o formă mai simplificată. Denumirea de „maslu” provine din slavonescul maslo, care înseamnă „untdelemn” – materie esențială a acestei lucrări tămăduitoare. Cuvântul „untdelemn”, folosit în limba română, traduce termenul grecesc elaion, care desemnează uleiul de măsline. Acest cuvânt apare de aproximativ 200 de ori în Vechiul și Noul Testament.
Părintele profesor Ene Braniște, în Liturgica specială, afirmă: „Untdelemnul fiind roada măslinului, ungerea cu el este semnul milei și al bunătății dumnezeiești, prin care catehumenul este izbăvit din noianul păcatelor, așa cum ramura de măslin, adusă în corabia lui Noe de către porumbel, era semnul împăcării și al izbăvirii din potop.” Această Sfântă Taină își are temeiul în cuvintele Domnului care i-a trimis pe Apostoli la propovăduire, spunând: „Celor ce vor crede, aceste semne vor urma: în numele Meu demoni vor scoate… peste cei bolnavi mâinile își vor pune și se vor face sănătoși” (Marcu 16, 17-18). În același duh, Sfântul Apostol Iacov arată limpede că Maslul este o lucrare sfințitoare colectivă: „Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoții Bisericii și să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele Domnului” (Iacov 5,14).
🔸 Rânduiala și practica liturgică
Deși se obișnuiește ca șapte preoți să slujească Sfântul Maslu, numărul nu este fix. Pot sluji trei preoți (cf. Sf. Simeon al Tesalonicului) sau chiar doi. Totuși, slujirea de către un singur preot este rezervată doar cazurilor de mare nevoie, cu binecuvântare specială de la episcop, deoarece Sfântul Apostol Iacov vorbește despre preoții Bisericii, la plural. Taina poate fi săvârșită în orice timp, ori de câte ori este nevoie. Cu toate acestea, ea se oficiază adesea în timpul posturilor, când credincioșii își intensifică lucrarea pocăinței și cer vindecare trupească și sufletească. În primele veacuri creștine, exista o legătură strânsă între ungerea bolnavilor și Sfânta Euharistie, iar unele surse indică faptul că Taina Maslului era săvârșită uneori chiar în cadrul Sfintei Liturghii. 🔸 Mărturii istorice și patristice Dintre mărturiile extrabiblice din primele secole creștine amintim: varianta coptă a Didahiei (sec. II), unde apare o rugăciune pentru sfințirea uleiului; Papirusul de la Barcelona (sec. IV). Sfântul Ioan Gură de Aur face referiri importante la Maslu în lucrarea sa Despre preoție. Forma actuală a rânduielii liturgice, așa cum este ea în Molitfelnic, s-a cristalizat începând cu secolul al X-lea.
🔸 Iertarea păcatelor și raportarea la Spovedanie
Părintele profesor Panaghiotis Trembelas avertizează că Maslul nu substituie Spovedania: „În ce privește iertarea păcatelor dobândită prin Maslu, să observăm că nu există nici o rațiune pentru ca el să poată înlocui Taina Pocăinței… Maslul este în realitate un supliment al spovedaniei, nu pentru păcate ascunse deliberat, ci pentru cele făcute din neștiință sau care au fost uitate, sau pe care nu le-a mărturisit din pricina neputinței de a vorbi sau a confuziei gândurilor, cauzate de boală, și pentru care n-a cerut mila dumnezeiască, cu toate că a dorit sincer să o facă.” Așadar, Spovedania și Maslul sunt complementare. Una vizează eliberarea conștientă de povara păcatului, cealaltă aduce întărire și vindecare acolo unde boala împiedică exprimarea deplină a pocăinței.
🔸 Rolul Maslului
„Sănătatea este un dar de la Dumnezeu, nu un drept, iar acest dar trebuie păzit, îngrijit și sfințit. Dacă l-am pierdut, trebuie să-l căutăm cu multă credință și speranță”, spune Părintele Patriarh Daniel. Taina Sfântului Maslu are o valoare terapeutică profundă. Boala nu afectează doar trupul, ci și psihicul: provoacă teamă, incertitudine, sentiment de neputință și deznădejde. Participarea la Maslu acționează benefic asupra sistemului psihic prin rugăciunea colectivă, prin atingerea ungerii, prin cuvintele mângâietoare ale Evangheliei și rugăciunilor. Toate acestea susțin efortul interior de a redobândi sensul, speranța și împăcarea. În termeni psihologici, se reactivează mecanismele de reziliență, încrederea în sine și deschiderea spre vindecare. Omul, înzestrat de Dumnezeu cu voință liberă, poate alege să asculte sau să se abată de la voia Creatorului. Prin neascultare, se rupe legătura cu izvorul vieții și al sănătății.
Așa cum un dispozitiv este proiectat să funcționeze într-un anumit regim și se deteriorează dacă este folosit în afara acestor parametri, tot astfel și omul, creat pentru comuniune cu Dumnezeu, se strică lăuntric atunci când trăiește în afara rânduielii divine. Căderea lui Adam a afectat întreaga fire omenească, iar această natură căzută se transmite nu doar biologic, ci și psihic, prin înclinarea noastră spre păcat și prin slăbirea puterii de a săvârși binele.
🔸 Între discernământ și abatere
Este important să semnalăm unele practici care s-au strecurat în popor: prezența pe masa slujbei a unor obiecte sau alimente (făină, pâini, multiple sticle de ulei, haine) nu are fundament solid scripturistic sau patristic. Taina Maslului nu este un ritual de binecuvântare a lucrurilor, ci o lucrare clar definită, menită exclusiv ungerii bolnavilor cu untdelemn sfințit, prin invocarea harului Duhului Sfânt, așa cum prevede Epistola Sfântului Iacov (5, 14-15). Comparabil cu apa Botezului, untdelemnul devine purtător al harului dumnezeiesc prin rugăciunea Bisericii, fiind vas al puterii vindecătoare. Practica „deschiderii cărții” în cadrul Maslului este o inovație contrară tipicului bisericesc, interzisă și condamnată de Biserică. În vechime a existat și o rânduială numită „Maslul pentru morți”, combătută și desființată încă din secolul al XIII-lea. În primul mileniu se citeau pericope evanghelice diferite pentru bărbați și pentru femei, iar numărul lecturilor puteau fi adaptate contextului – un Maslu individual, penitențial sau comunitar – și numărului de preoți slujitori (șapte, trei sau cinci). Vindecarea trupească nu este scopul ultim al slujbei, căci toți cei tămăduiți vor ajunge din nou bolnavi și, în cele din urmă, vor muri, la fel cum și cei pe care Hristos i-a vindecat ori i-a înviat au gustat mai târziu moartea. Miezul Tainei rămâne împăcarea și restabilirea comuniunii omului cu Dumnezeu.
🔸Pomelnicul – targa din hârtie
În Sfânta Evanghelie după Marcu (2, 1-12), ni se istorisește despre un slăbănog care nu putea ajunge singur la Mântuitorul. Patru oameni l-au purtat pe o targă și, din pricina mulțimii ce umplea casa, l-au coborât prin acoperiș, chiar în fața Domnului Hristos. Iar Evanghelia spune limpede: „Văzând Iisus credința lor, a zis slăbănogului: Fiule, iertate îți sunt păcatele tale”, și apoi: „Scoală-te, ia-ți patul tău și mergi la casa ta”. Așadar, nu pentru credința celui bolnav s-a făcut minunea, ci pentru credința celor care l-au adus. Dumnezeu a primit osteneala și dragostea lor ca jertfă, și a răspuns cu vindecare. Tot așa este și astăzi. Sunt mulți bolnavi care nu mai pot ajunge la biserică – unii sunt pe patul suferinței, sau pur și simplu nu au puterea sufletească să se apropie singuri de Dumnezeu. Dar noi îi putem purta, în chip nevăzut, pe targa rugăciunii noastre. Îi așternem cu credință pe un pomelnic, o simplă hârtie, dar plină de nădejde – și îi aducem înaintea Mântuitorului în Taina Sfântului Maslu. Pomelnicul devine targa pe care noi îi purtăm pe cei dragi spre Hristos, Izvorul vindecării. Acolo, Dumnezeu vede nu doar neputința bolnavului, ci și credința și dragostea celor care îl poartă în rugăciune. Și tot pentru credința „celor ce l-au adus”, Dumnezeu poate ridica suferința și întări sufletul. Să nu uităm, așadar: în fiecare Maslu, pomelnicul este un act de milostenie, de credință și de iubire.
🔸 Dimensiunea duhovnicească a bolii
Boala implică nu doar suferință trupească, ci și neliniște interioară, fragilizarea credinței, tulburarea sufletului. De aceea, Taina Maslului vizează și sufletul: „Și rugăciunea credinței va mântui pe cel bolnav și Domnul îl va ridica; și de va fi făcut păcate, i se vor ierta lui” (Iacov 5, 15). Astfel, vindecarea trupului se leagă organic de vindecarea sufletului. Sfântul Vasile cel Mare afirmă: „E o nebunie să crezi că Dumnezeu este autorul relelor noastre; această blasfemie nimicește bunătatea lui Dumnezeu.” Boala este o stare contrară firii și nu este lucrarea lui Dumnezeu. Omul, înzestrat cu liber arbitru, alege neascultarea, iar urmările sunt pătimirea, stricăciunea și moartea. Clement Alexandrinul preia de la filosoful Platon ideea că „fiecare dintre noi își alege pedepsele atunci când păcătuiește cu voie.”
🔸 Textul instituitor și sensul misiunii
Episcopul Petru Pruteanu recomandă ca, la citirea Evangheliei de la Matei 10 în cadrul Maslului, să se adauge și textul instituitor de la Marcu 6, 12-13, care întărește dimensiunea misionară și vindecătoare a slujirii apostolice: „Iar ei, mergând, propovăduiau pocăința, și scoteau mulți demoni, și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și-i vindecau.” Maslul este, astfel, parte integrantă din lucrarea mântuitoare a Bisericii, care continuă ceea ce Hristos a început prin Sfinții Săi Apostoli.
🔸 Accesul la Taină
Taina Sfântului Maslu este destinată celor aflați în comuniune cu Biserica – celor care participă la viața liturgică, se spovedesc și se împărtășesc cu Trupul și Sângele Domnului. În spitale este mare nevoie de preoți dedicați, care să ofere regulat Taina Sfântului Maslu de obște. În multe spitale există capele sau paraclise care deservesc bolnavii, însoțitorii și cadrele medicale. Medicul tratează, Dumnezeu vindecă. Nu doctorul în sine tratează, ci Dumnezeu, prin el – dacă și medicul are valori spirituale și dacă ne rugăm pentru el. „Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul. Că de la Cel Preaînalt este leacul şi de la rege va lua dar. Ştiinţa doctorului va înălţa capul lui şi înaintea celor mari va fi minunat. Domnul a zidit din pământ leacurile, şi omul înţelept nu se va scârbi de ele.” (Cartea Înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah, cap. 38)
🔸 Lucrări recomandate pentru aprofundare
- „Spovedania, Maslul și alte slujbe de vindecare” – Episcop Petru Pruteanu
- „Taina Sfântului Maslu. Îndrumător teologic, liturgic și pastoral” – Editura Cuvântul Vieții
- „Taina Sfântului Maslu. Ungerea bolnavilor” – Paul Meyendorff
- „Să biruim suferința prin credință” – Cuvântări ale Părintelui Teofil Părăian
- Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, „Teologie Dogmatică Ortodoxă”, vol. III
Taina Sfântului Maslu este o împletire tainică între harul lui Dumnezeu, slujirea preoților și deschiderea credinciosului spre vindecare. Ea are nu doar o funcție liturgică, ci și una terapeutică, spirituală și psihologică. Prin Maslu, omul este reînnoit în întreaga sa ființă, primind deopotrivă iertare, întărire și sens în suferință. Ungerea cu untdelemn nu este o magie. Puterea tămăduitoare vine din Numele Domnului, chemat în rugăciunea Bisericii. Să cerem mijlocirile Născătoarei de Dumnezeu, Sfinților Doctori fără de arginți și a Sfântului Arhanghel Rafael („Dumnezeu vindecă”), care se află între cei șapte îngeri care stau înaintea tronului lui Hristos-Dumnezeu (cf. Tobit 12, 15).
✒️ Protos. Prof. Vintilă Rafael Paraclisul Universitar „Întâmpinarea Domnului” – Rectorat, Pitești
📣 Proiect cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic Argeșeanul, prin Sectorul Cultural și Comunicații Media și Sectorul Învățământ și Activități cu Tineretul – ARHIEPISCOPIA ARGEȘULUI ȘI MUSCELULUI
