Iată cum s-a ajuns și la clasificarea depresiilor sau tulburărilor depresive:
- Depresii somatogene;
- Depresii psihogene;
- Depresii endogene.
- Depresiile somatogene: sunt tulburări psihice ca rezultat al bolilor somatice (trupești).
- Depresiile psihogene: apar „pe teren nervos”, ca rezultat al șocurilor nervoase, conflictelor (externe și interne, sufletești) la omul potențial sănătos, din punct de vedere psihic.
- Depresii endogene: depresiile de acest fel se găsesc în clinica schizofreniei, psihozei maniaco – depresive, în psihozele de involuție (senilitate). Pe lângă această triadă, după cum se știe de specialiști, ar mai fi și depresiile mascate, care se manifestă prin diferite suferințe trupești (fizice), adică, dureri de inimă sau de stomac, de cap. etc.
Dacă noi suntem afectați de anumite nuanțe de depresie, este necesar să fim atenți ca să nu ne considerăm depresivi prea repede și să vedem dacă nu cumva este vorba despre o depresie mascată. Ne putem gândi, la distanța potrivită, că putem și noi să fim un „bolnav închipuit” de Moliere!
Specialiștii ne avertizează ca să fim vigilenți și să nu ne lăsăm copleșiți de „măștile” depresiei, care sunt extrem de diferite și cu un procent mare de ascunziș, adică acea stare confuză la persoane între vârstele 21-40 ani, deci vârsta cea mai potrivită pentru muncă. Este riscant ca să cochetezi cu boala, sau cum s-ar mai zice: „nu mă simt prea bine dacă nu sunt și eu puțin bolnav!”
Ce mare și fericită ipostază!
Dacă gândim că suntem bolnavi, vom fi, negreșit!
Câte depresii sunt pe lume? Câți oameni sunt! Fiecare cu depresie lui, fiecare oaie cu scaiul ei!
Calinic Argeșeanul
