Că Duhul Sfânt a fost mereu prezent în România, este ca oarecare dovadă și „misterul” Constantin Brâncuși! Iată ce date ne furnizează V. G. Paleologu, în cartea sa „Tinerețea lui Brâncuși”, editată în anul de grație 1967:
„Doi ani cântăreț la biserica ortodoxă din Paris. Era fermecat de sunetul clopotelor bisericești, fiind el însuși clopotar. Copil fiind, ore întregi pândea, păzind oile, să prindă dangătul îndepărtat al clopotelor de la Mănăstirea Tismana, desfătându-se de sunetele lor, care îi mângâiau sâmbetele, duminicile și în sărbători îi curgeau prin vine și îi aprindeau mintea în închipuiri pe care el nu le putea cuprinde, nici ține minte. La Craiova deveni clopotar atitrat al bisericii Maicii Domnului…Mai mult îi plăcea să le tragă pe cele de la biserica Obedeanu – acestea așezate pe înălțimi, în clopotniță, care vibra toată cu tremurarea sub glasul celui mic și sub vocea celui mare, amândouă îngânate.
Brâncuși a avut o copilărie tipică de fecior de țăran, adică aspră. La vârsta de 6-7 ani era trimis (ca și mine) cu oile sau cu vitele; la 11 ani părăsește satul cu desaga în spinare (și eu ca el, plecând de la Cracăul-Negru la Bălțătești, la școală). Intră în prăvălie, mai întâi la Slatina, iar apoi în restaurantul fraților Spirtaru la Craiova, unde la 11 ani începe Școala de Arte și Meserii (Școala profesională înființată de Regele Carol I).
Acum devine „clopotar atitrat” și corist la biserica Madona din Dud (în 1898 – avea 22 de ani – Brâncuși intră la Facultatea de Belle Arte din București. Este și corist la biserica Mavrogheni din buricul Bucureștiului”.
Așa scria V.G. Paleologu, care a aflat chiar din rostirea lui Constantin Brâncuși, atunci când artistul gătea bucate românești și când gustau, povestea din viața sa plină de bogății și talente!
Calinic Argeșeanul
