În Biblie, care are în cuprinderea ei mai multe cărţi, ordonate cronologic, Cartea Iov ocupă locul optsprezece. Iov cel bogat, puternic, drept şi neprihănit, a fost principe al ţinutului Uz, spaţiu situat la hotarul dintre Indumeea şi Arabia.
Cine citeşte Cartea Iov, va afla anumite lucruri şi situaţii din viaţă în care se poate plasa şi pe sine şi pe care le va considera, poate, atinse de aripa absurdului.
Iov cel credincios şi cu grijă de a nu greşi lui Dumnezeu, el şi casa sa aveau să treacă prin cea mai dramatică şi tragică experienţă din viaţa unui pământean.
Ca din senin, se rostogolesc asupra lui Iov o seamă de nenorociri, ca într-o cascadă nimicitoare. Casele se dărâmă, murind sub ziduri fetele şi băieţii, focul şi tâlharii prăpădesc turmele, iar pe deasupra se pomeneşte cu o droaie de bube, boală numită lepră. Acum, izolat de societate, pe o grămadă de gunoi în afara cetăţii, golaş de haine, părăsit de lume, îşi rădea puroaiele cu un ciob de oală.
Soţia sa îl îndemna pe Iov să blesteme pe Dumnezeu şi să moară.
Iov repeta mereu: „că Domnul a dat, Domnul a luat; cum I-a plăcut Domnului, aşa s-a făcut; fie numele Domnului binecuvântat!”[1]
Nici cei trei prieteni ai lui Iov: Elifaz din Teman, Bildad din Şuah şi Ţofar din Naamah, nu reuşesc să descifreze taina încercării la care a fost supus Iov de către Dumnezeu. Al patrulea prieten, Elihu, încearcă să-l lămurească pe Iov, că poate are măcar o urmă de vinovăţie.
În cele din urmă, Dumnezeu îi vorbeşte lui Iov din mijlocul norului. Acum Iov va înţelege ce înseamnă creatura – din care facem parte toţi – Domnul fiind şi Creator al Cerului şi al Pământului.
Iov a reuşit să treacă hotarul periculos dintre revoltă şi blasfemie. De aceea va fi binecuvântat şi reaşezat în bogăţie şi cinste mare.
Rămâne însă întrebarea: Pentru ce trebuie să sufere omul nevinovat? Aceasta se punea şi prin anul 587 î. H. când se pare că a fost scrisă cartea Iov. Întrebarea rămâne actuală pentru noi toţi şi ar fi bine să avem puterea şi curajul s-o punem. Cui? Îndrăznim să spunem că suntem nevinovaţi? Cine îndrăzneşte?
S-ar putea ca Iov să fi murit fără să afle nici el şi nici prietenii săi, aşa cum nu aflăm nici noi, că toate nenorocirile sale, oricât au fost de „absurde”, nu-şi au izvorul în vreun păcat săvârşit ori întâmplare oarbă sau în destin, cum îl numeau anticii, ci într-o ascunsă iconomie a lui Dumnezeu.
Cartea Iov, în cele 42 de capitole ne vorbeşte de învierea trupului şi de o înviere obştească.
Cartea Iov este un poem – capodoperă a literaturii universale! Să nu uităm că în spatele oricărei suferinţe inexplicabile stă raţiunea ascunsă a lui Dumnezeu!
Calinic Argeșeanul, Scrisoarea lui Dumnezeu, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2016.
[1] Iov 1, 21
