Cartea Ecclesiastului

Cuvântul „eclesiast” înseamnă: „cel ce vorbeşte în faţa adunării”, aşa fiind tradus de tălmăcitorii Septuagintei.

Făcând puţină lingvistică biblică, putem afla că în limba greacă „adunare” se traduce prin ekklesia, iar de aici Ekklesiastes, ce se traduce prin: „Cuvântătorul”, „Cel ce vorbeşte în faţa adunării”, „Cel ce se adresează obştii”, „Cel ce predică”, „Cel ce învaţă”, „Oratorul”, „Predicatorul”, „Catehetul”.

Se cunoaşte că Solomon a fost cel mai învăţat, drept şi înţelept rege al Israelului din toate timpurile şi că deseori vorbea supuşilor săi, aşa încât, sensul cuvântului „Eclesiast”, este acceptat unanim de lingviştii biblici, având acoperire perfectă.

Această carte, a cărui autor se situează în „răspăr cu gândirea tradiţională”, după o mie de ani a rămas importantă prin aceea că are o „străfulgerare transcendentă, – una doar – , că la moartea omului, Dumnezeu Îşi ia suflarea pe care i-o dăduse atunci când l-a zidit cu mâna Sa”.

Începutul cărţii Ecclesiastului ne arată autorul: „Cuvintele Ecclesiastului (Solomon), fiul lui David, regele lui Israel în Ierusalim. Iar: Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune”¹, este un început dezolant, care te pune pe gânduri, iar dacă-l citeşti în fiecare săptămână o dată, sfârşeşti prin a-ţi lua lumea în cap şi a te tot duce.

Iar când citim: „Ce-i rămâne omului după toată osteneala lui cu care se trudeşte sub soare? O generaţie se duce, o generaţie vine şi pământul rămâne în veac.”²

Să nu uităm finalul Ecclesiastului: „Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte-I poruncile, că omul întreg acesta este. Că Dumnezeu va aduce fiecare faptă la judecată, în tot ascunzişul ei, fie că este bună, fie că este rea.”³

Să ne salvăm din iureşul şi nebuneala lumii. Suntem pe un drum greşit şi dacă nu ne trecem faptele prin sita deasă a conştiinţei treze şi necruţătoare, nu avem şanse de mântuire. Este vremea să ne judecăm pe noi înşine, fără cruţare şi să ne vedem în oglinda faptelor noastre luminate, dar şi întunecate, mai ales ca să punem început bun, cu ajutorul lui Dumnezeu. Ce nu este făcut cu binecuvântarea lui Dumnezeu, sfârşeşte în blestem!

Calinic Argeșeanul