Skip to main content


În cărţile lui Ezdra, trei la număr, după cum se poate lesne observa, se află descrise principalele evenimente după ieşirea din captivitatea babilonică.

Prima grijă a fost rezidirea templului din Ierusalim şi restaurarea cultului, iar apoi rezidirea cetăţii Ierusalimului şi restaurarea legii.

În anul 538 î. H., Cirus, regele Perşilor, semnează un decret prin care dă libertate evreilor duşi în captivitate de Nabucodonosor în 587, să se repatrieze. Sub comanda lui Zorobabel şi ajutat de preotul Iosua, un convoi de 50.000 de evrei se întorc la Ierusalim. Organizaţi, ei reuşesc să isprăvească rezidirea templului din Ierusalim în anul 515, sprijiniţi moral de către profeţii Agheu şi Zaharia.

După 57 de ani, printre evreii rămaşi în exil era şi preotul cărturar Ezdra, „iscusit în legea lui Moise”, care primea scrisori din partea regelui Artaxerxe, slobozindu-l să se repatrieze. În anul 458 î. H., în fruntea unui convoi mai mic, revine în Ierusalim şi face rânduială în viaţa morală, îndemnând poporul evreu la pocăinţă sinceră şi rugăciune stăruitoare. Mai târziu, în anul 445 î. H., Neemia, paharnicul regelui Artaxerxe, întors în Ierusalim, reuşeşte ca în doar în 52 de zile să reconstruiască zidurile dărâmate cândva de regele Nabucodonosor.

Cirus şi Darius al lui Histasppe, care a fost şi pe la noi, permit întoarcerea robilor evrei în patrie şi înapoiază sfintele vase răpite din Templul din Ierusalim.

În cele din urmă, Ezdra, arhiereul şi cititorul, citind legea Domnului în faţa poporului, a zis:

Sfântă Îi este Domnului ziua aceasta; nu vă întristaţi!”1

Orice rugăciune pe care o facem cu inima curată, iertând celor care ne-au greşit şi îndepărtându-ne de la orice păcat, este sfântă şi bineprimită în faţa Domnului Dumnezeu!

Calinic Argeșeanul

1 III Ezdra 9, 53