Iată primul punct din „Proiectul filosofic” din cartea filosofului Immanuel Kant (22 aprilie 1724 – 12 februarie 1804): Spre Pacea Eternă (anul apariției 1795, în Konigsberg, Bavaria – Germania).
- „Nicio încheiere de pace nu trebuie să fie socotită ca atare dacă s-a făcut cu rezerva ascunsă a materiei pentru un viitor războiu.”
Asta ar însemna un simplu armistițiu – amânarea ostilităților, iar nu o pace stabilă și sigură. Există o rezervă (rezervatio mentalis) adică anumite pretențiuni ascunse, care ar putea fi formulate în viitor și care nu pot fi amintite, că mintea omului e adâncă precum întinsul Universului.
Este remarcabil faptul că filosoful Kant speră într-o „cumințenie politică”, adică speră la „adevărata onoare a Statului” care se întemeiază pe onestitate și pe puterea lucrătoare a cuvântului dat în chip bilateral, când beligeranța există între două state.
Al doilea punct:
- „Niciun Stat de sine stătător (mic sau mare, aici este indiferent), nu trebuie să poată fi dobândit de către un alt Stat „prin moștenire, schimb, cumpărare sau dăruire (dar nici prin cucerire, spun analiștii politici și Drepturile Omului).”
Adică, omenirea este orânduită în societăți de oameni, asupra cărora nimeni n-are dreptul să-i poruncească și de care nimeni n-are dreptul să dispună, decât ea însăși, ca un bun gospodar la casa lui. Asta o știe oricine. Nu este greu de înțeles. Dacă se încearcă încorporarea celui care are un trunchi bine definit, cu propriile sale rădăcini, încercându-se un fel de altoire, înseamnă a-i desființa existența ca persoană morală.
S-a ajuns, după secole și milenii la o stare specială în viața omenirii, acel concept: superioritatea de putere, prin alianțe și alte metode diplomatice. Oricum, un Stat înțelept nu se va învoi niciodată să-și trateze supușii ca pe niște obiecte, ci doar ca ființe raționale.
Calinic Argeșeanul
