De la galiţe să trecem puţin şi la lactate. Mănăstirea Cernica avea vaci multe cu lapte, boi, tauri şi ceva măgari. Cum îmi era obiceiul, pe neştiute, dădeam o raită prin gospodărie, să mai vedem cum merg lucrările.
Văd una, văd alta, văd o masă de prin secolul al XIX-lea, pe care se foiau galiţele, reînviate din porunca Patriarhului.
Când mă uit în zare, prin poarta turnului clopotniţei, s-a ivit un om cu o bicicletă. Avea legat de ghidon un bidon din plastic de 20 de litri. Când m-a văzut, a vrut să se întoarcă. L-am strigat. S-a apropiat cu paşi mărunţi.
– De unde vii, domnule Căpătuială, îi adresez eu prima întrebare.
– Am dus apă cu bidonul la poartă. Îi mai ajut pe portari când am puţin timp liber. Şi nu pot părăsi postul de pază, liorbăi Căpătuială, cu jumătate de gură.
– Bine, dar în bidon cari doar apă? aude el a doua întrebare. Ia vino până la mine. Deschide capacul şi toarnă apa, cât a mai rămas, aici în palmă.
Deja a început a tremura. S-a apropiat şi a ridicat bidonul ca să toarne conţinutul de apă care a mai rămas.
În loc de apă, în palma mea făcută căuş, s-au ivit câteva picături de lapte.
– Asta-i apă, bre Căpătuială? Ce minune este aceasta?
– Nu ştiu, doar eu am pus apă. Apă curată. Nu ştiu cine a pus lapte, se apără Căpătuială, uitându-se fricos la mine şi încercând, parcă, să o ia la fugă.
– Spune drept, cât lapte ai furat de când eşti aici la Mănăstirea Cernica? Cui l-ai dat? Câţi bani ai primit? Şi unde i-ai dus. Să-mi arăţi dovada. Când credeam că-mi dă răspunsurile la cele întrebate, a pus-o pe fugă spre poartă. Din trei sărituri l-am prins.
– Dacă nu spui, chem acum miliţia şi va fi mai rău. Recunoaşte, că nu păţeşti absolut nimic. Altfel, asta se cheamă furt din avutul obştesc monahal şi se pedepseşte în procedură de urgenţă. Nu ştii asta?
– De când sunt aici, îşi începe „discursul” Căpătuială, adică de trei ani, am furat câte 20 de litri de lapte pe zi. L-am dus la poartă. Portarul îl dădea la cineva care-l ducea la Bucureşti să-l vândă la anumiţi oameni. Vă rog să mă iertaţi. Nu mai greşesc niciodată. Nu mă daţi pe mâna miliţiei. Aşa aţi promis. Vă cheamă Calinic. Nu-mi puteţi face rău. Am nevastă şi copii. Rămân pe drumuri.
– Bre Căpătuială, în trei ani ai furat 22 tone de lapte. Cum de ai îndrăznit una ca asta? Nu te-ai temut tu de Dumnezeu? Te-ai însoţit cu portarii la furat? Fă-ţi bagajele acum. Ieşi pe poartă şi uiţi că ai fost vreodată pe la Cernica. Te iert. Dar să nu mai faci astfel de hoţii, că până la urmă, iar vei fi prins şi vei plăti şi laptele furat de la Cernica.
Hoţomanul Căpătuială, ce mai nume cu înţelesuri, a plecat cu mare iuţeală spre poartă. După ce îi şopteşte ceva portarului a dispărut în stradă.
Am rămas uluit! Unul cu galiţele, celălalt cu laptele. Mi i-a scos îngerul în cale.
Şi apoi că tot îi vorba de furat, acum trecem la capitolul peşte.
Calinic Arhiepiscopul, Toată vremea-și are vreme, volumul al II-lea, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2013.
