Cei trei tineri sunt: Anania, Misail şi Azaria. Ei erau prietenii de inimă ai profetului Daniel. Toţi patru aveau să împărtăşească amara experienţă din captivitatea babilonică.
Ei erau mereu în rugăciune şi-l ajutau pe Daniel să capete înţelepciune de la Dumnezeu pentru a birui vicleşugurile ce li se puneau la cale. Atunci când regele Nabucodonosor a făcut o statuie de şaizeci de coţi de înaltă şi şase coţi de lată, poruncindu-le să se închine, ei au refuzat categoric, mărturisind pe Dumnezeul cel viu, Ziditorul cerului şi al pământului.
Pedeapsa era capitală. Aruncaţi în cuptorul cu foc aprins, timp de şapte zile, cei trei exilaţi, Anania, Misail şi Azaria, erau însoţiţi de îngerul Domnului, după cum însuşi regele zicea: „Eu văd acum patru oameni dezlegaţi, mergând prin mijlocul focului fără ca ceva să-i vatăme; iar chipul celui de al patrulea este fiul lui Dumnezeu.”1
De acolo, din mijlocul focului, Azaria şi-a deschis gura şi s-a rugat aşa (versiunea Bartolomeu Anania):
„Binecuvântat eşti Tu
şi preamărit Îţi este numele în veci;
că drept eşti Tu în tot ce ne-ai făcut,
adevărate-s toate lucrurile Tale,
căile Tale sunt drepte
şi judecăţile Tale sunt adevărate.
O, de dragul numelui Tău
nu ne da pe-ntotdeauna,
nu-Ţi rupe legământul.
Nu-ţi îndepărta mila de la noi.”2
Calinic Argeșeanul, Scrisoarea lui Dumnezeu, Editura Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, 2016.
1 Daniel 3, 25
2 Cântările celor trei tineri, 1 şi 3, 66 şi 67