Acum, cu oarecare bunăvoință, zic și eu așa, mai cu înțelegere, vom citi despre Arie ereticul sau Arius HaeresiarchaSaeculi Quarti, așa cum se citește pe o medalie emisă în orașul Nurenberg, din anul 1493.
Ca să localizăm spațiul unde a văzut lumina zilei, se poate spune că s-a născut în Alexandria egipteană, în anul 256 și a murit în anul 336, la 11 ani după ce s-a ținut Sinodul I Ecumenic, la Niceea, în anul 325.
Călugăr teolog și creștin, a fost cel mai mare ereziarh din secolul IV, numit „secolul de aur”, când s-au cristalizat toate învățăturile și rânduielile bisericești. De la numele de Arie, s-a dat numele său doctrinei susținută, numită în Istoria Bisericii Universale: arianismul!
Ca să fie mai pe înțeles, arianismul, adică elementul central al doctrinei sale a fost, după cum se știe, negarea consubstanțialității (aceeași substanță) a Fiului cu Dumnezeu Tatăl. Potrivit susținerii lui Arie (era preot), Dumnezeu-Tatăl este Etern, sursa și originea întregii existențe, în timp ce natura Fiului (Iisus Hristos), deși reprezenta primul născut și cea mai măreață dintre toate creaturile, era substanțial inferioară celei ale lui Dumnezeu, în ceea ce privește autoritatea și demnitatea.
Susținea că Iisus Hristos este născut și „creat din nimic de Tatăl Însuși și prin urmare a existat un timp când Fiul nu a existat și nici nu ar fi existat dacă Dumnezeu nu ar fi dorit să creeze lumea.” Mai mult, Arie, plin de mândria neînțelegerii Tainei celei din veac ascunsă, îndrăznea și mai mult să afirme că a fost o vreme când Fiul nu era, așa cum este transmisă într-o frază des folosită de ereziarhul Arie, care, prin cântece religioase răspândea cu mult succes erezia, pentru că minciuna este aceea care prinde mai ușor pe naivi și-i duce în neștire. Ca să se priceapă lucrările tainice ale lui Dumnezeu, trebuie să avem o sfântă modestie și să nu ne amestecăm, vorba ardeleanului mucalit, în „găzdușagul” lui Dumnezeu, că nu ne pricepem!
În anul pe care-l știe lumea, 325, la Niceea, are loc primul Sinod Ecumenic, unde au participat 318 Sfinți Părinți. Arianismul a fost condamnat, dar, a mai rezistat până în anul 381, adică aproape 66 de ani, când, încet-încet, s-a topit spiritul și lucrarea, Duhul Sfânt oprind rătăcirea în care Arie a dus foarte multă lume.
Conflictul cu Sfântul Nicolae în privința Credinței, l-a dus în starea de a-i administra o „rugăciune” mai convingătoare, mutându-i fălcile, după cum se spune, dar Arie a trăit încă 11 ani de la prima lămurire în public.
Când slăbește Credința, erezia bate la ușă!
Calinic Argeșeanul
