Când este vorba despre Iris Murdoch (1919-1999), o parte dintre intelectuali o știu ca o reușită romancieră, mai ales că a scris 26 de romane, publicând în anul 1954: Prins în mreje, fiind considerat unul din cele mai reușite romane din cele o sută, în limba engleză din cuprinsul secolului XX, încheind cu Dilema lui Jackson, editat în anul 1995, înainte fiind diagnosticată cu boala greu de suportat: Alzheimer.
Pentru osteneala sa cărturărească a primit distincția de Comandor al Ordinului Imperiului Britanic.
După cum se știe, Iris Murdoch, între anii 1948-1963 a fost profesor asociat de filosofie la Universitatea Oxford. În această perioadă, harnica Murdoch a publicat lucrări diferite și din domeniul filosofiei.
La Oxford, în anul 1938, a studiat limbile clasice și filosofia, literatura, istoria antică și filosofia greacă și latină. A primit distincții academice de excelență din partea Universității Oxford.
Scrie o scrisoare către ziarul The Guardian, cu titlul: Vârsta de aur și filosofia feminină. A lucrat la Londra între anii 1942-1944 ca funcționar administrativ la Administrația Națiunilor Unite pentru Ajutor și Reabilitare; între anii 1944-1946, se află în Belgia, a cunoscut pe Jean Paul Sartre în 1945 și după aceea merge în Austria. Prima carte editată și publicată în limba engleză despre filosofia lui Sartre, a fost Sartre: Romantic Raționalist (1953).
Murdoch era sensibilă ca o mamă, chiar atunci când simte o anumită ostilitate, găsind-o ușor vulgară, obositor de puerilă, și o partidă nepotrivită pentru fiul ei.
Acum să vedem principalele componente ale gândirii lui Iris Murdoch:
– Binele este o realitate transcendentă, astfel că o persoană bună este cea care vede lucrurile așa cum sunt;
– Îndreptându-ne atenția spre bine, devenim iubitori;
– Perfecțiunea în această privință constă în faptul că nu mai trebuie să facem alegere, din moment ce atenția noastră asupra realității din jur va produce automat acțiunea potrivită, cum ne arată Fay Niker în volumul Reginele Filosofiei!
Calinic Argeșeanul
