Skip to main content

Cine nu-și amintește de Giordano Bruno (1548-1600), contemporan cu Viteazul domnitor Mihai, unificatorul cel dintâi a tuturor provinciilor românești? Tocmai, fiindcă ne amintim de acest filosof poet, teolog și umanist italian, doar câteva lucruri să rememorăm, el fiind un savant sfânt!

Este de ținut minte că la numai 18 ani a devenit călugăr în Ordinul Dominican la Mănăstirea San Domenico Maggiore de lângă orașul Napoli, luându-și numele de Fillipo. A studiat cu elan tineresc: literatura, logica, dialectica și filosofia la Napoli. Cum era tânăr entuziast, s-a îndoit de anumite dogme ale creștinismului, ca orice tânăr zvăpăiat (cum mulți am fost), fiind nevoit să fugă la Roma, apoi în nordul Italiei, pentru a se feri de persecuțiile Inchiziției.

A predat științele filosofice, în principal Platon și Pitagora, până la urmă îmbrățișând ideile lui Nicolaus Cusanus. A tot fugit în Elveția, apoi în Franța și Anglia, unde filosoful Bruno a predat la Universitatea Oxford. A publicat comedia Candelabrul și poemul satiric, Arca lui Noe, dar și un mănunchi de sonete. A mai scris tratate: Despre infinitatea Universului și a lumilor; Despre cauză, început și unitate, fiind un susținător înfocat al lui Copernic, care socotea că Soarele este centrul sistemului planetar. După o vreme, Bruno s-a întors în Italia, mutându-se în Veneția, unde a scris ultimul său tratat: Despre nemărginit și infinit, iar fiind arestat opt ani plini de suferințe, chinuit cu disperare, dar neretractând nimic dintre ideile sale, după care a fost condamnat ca eretic și ars pe rug. Sistemul a lichidat omul de știință!

Iată câteva meditații rămase de la Giordano Bruno:

– Gelozia zdruncină și otrăvește tot ce este frumos și bun în iubire!

– Arta completează defectele naturii!

– Adevărul nu poate fi contrazis!

– Voința care tinde spre cunoaștere nu se mulțumește niciodată cu un lucru gata făcut!

– Mai bine o moarte demnă și eroică, decât un triumf necinstit și mârșav!

– De obicei, cei care nu înțeleg îndeajuns, cred că știu mai multe, iar aceia care sunt complet lipsiți de minte cred că știu totul!

– Credința e necesară pentru educarea popoarelor grosolane, care trebuie să fie conduse, iar dovezile – pentru acei care contemplă adevărul și sunt capabili să se conducă și pe sine, și pe alții!

– Barbaria nu are leac! Se naște și moare odată cu omul!

Calinic Argeșeanul