Acum, cu îngăduința blajinului cititor, ne vom opri, doar în treacăt, asupra marelui cărturar Averroes (1126-1198), pe numele său Ibn Rushd.
Acesta s-a născut în anul 1126 în orașul Cordoba, parte din Spania islamică. Părinții erau distinși avocați. S-a instruit în Drept, Știință și Filosofie. Este luat la curte de Califul Abu Yusuf, ca judecător șef și medic. Împărtășind dorința de a se instrui în sfera filosofică a lui Aristotel, l-a pus să scrie o serie de lucrări pe înțelesul tuturor. În anul 1195 este în exil. Înainte, abordează filosofia religiei, având ca bază aristotelismul arab, adus în Spania islamică în anul 1120. În anul 1270 Toma d`Aquino critică anumite scrieri contradictorii din creștinism. În anul 1340 Moise de Narbonne publică comentarii la lucrările lui Averroes, iar filosoful francez, Ernest Renau publică un studiu al lui Averroes, pe baza căruia se influențează asupra gândirii islamice moderne.
Lucrările majore (cele mai importante) ale lui Averroes, sunt: Tratat decisiv (1179-1180); Incoerență incoerenței (1179-1180); și Marele comentariu la lucrarea lui Aristotel „Despre suflet” (1186).
Gânditorii dinaintea lui Averroes, dar și după el, au considerat că legile Religiei sunt o artă politică necesară, deci Averroes menține în gândirea sa, că: „Universul are un început” pentru o vreme și că doctrina fundamentală a islamului: reînvierea morților (pag 83) este o doctrină care trebuie acceptată și că trebuie să credem în nemurirea personală. Se știe că Aristotel susține că omenirea este nemuritoare numai prin intermediul unui intelect comun și că sunt adevăruri care pot fi descoperite de oameni și care, uneori, pot fi valabile, de-a pururi, dar că atât eu, cât și tu, vom dispărea ca indivizi, atunci trupul nostru va muri (pag 83).
Lucrările lui Averroes de traducere, în secolele XIII și XIV, au avut o influență enormă, după ce au fost traduse în limba ebraică și latină. Un anumit număr de învățați susțineau viziunea lui Aristotel și a lui Averroes, printre ei numărându-se și o serie de evrei erudiți cum ar fi Moise de Nabonne, latini precum Boethius din Dacia și Siger din Brabant.
În decursul timpului s-au spus lucruri diferite pe care le-ar promova creștinii, adică teorii ale „dublului adevăr”.
Cât privește adevărul promovat de oameni, el poate fi, nu numai „dublul adevăr”, ci poate fi și „triplul adevăr”, și tot așa după mintea fiecăruia. Chiar dacă a avut 72 de ani, acest mare cărturar a avut mare curaj să se exprime în diferite ipostaze ale vieții sociale și asupra Filosofiei, care nu este incompatibilă cu Religia.
A fost omul vremii, cu un curaj demn de un apostol al științei!
Calinic Argeșeanul
