Tot citind din viața cărților aflăm lucruri fascinante, la prima vedere, dar ele au o normalitate a lor, o cumsecădenie, ca să fim mai dulci în exprimare.
Vom crede pe jumătate doar, și pe cine a spus că: „Tot ce este în natură este și în artă” și că asta nu ține seama de artistul mediocru, arătându-se că „scopul artei este să reînvie istoria și să creeze poezia!” După cum vedeți, păreri întregi, bune, pe jumătate solide și unul și mai deocheat, zice: „arta mereu dăruindu-se, ea rămâne mereu întreagă, și te zărești a te crede chiar zicând Crezul „lumină din lumină”!
Dar trebuie să admitem, dacă se poate, câte un pic din fiecare și să credem că „arta este o creație proprie omului”, și cu încurajare: „Arta este generatoare de civilizație, așa cum floarea răspândește parfum.”
Ca să mergem cu speranță, că Arta are un rol determinant în viața omului, fiind mulțumit, oarecum, de felul cum l-a creat Domnul Dumnezeu, se poate spune, că: „În fața operei de artă, omul devine mai bun, spiritul își reînnoiește calitatea sa de infinit.”
Arta, parcă ar fi o ființă vie, pentru că: „Îndulcește moravurile, apropie inimile, propagă fraternitatea. Arta emoționează: de aici decurge rolul ei civilizator, iar „adevăratul artist transformă o idee comună într-o operă de artă” și ajungi ca să spui că: „Arta este o nesfârșită ca și natura, pentru că în artă totul este armonie, chiar și distonanța.”
Așadar, arta este eternă, cum a scris Victor Hugo, un vizionar, care a înțeles că arta farmecă, civilizează, îl transformă pe om, și merge cu pași uriași!
O parte a omenirii a reușit să vadă marile muzee și a putut observa care este arta autohtonă și care este „arta de împrumut” – înțelegeți dumneavoastră ce am dorit să spun în această problemă.
Unui mare popor îi trebuie o mare artă, dar arta să fie făruită de fiecare țară, ca să se știe, cutare țară, ce are al său și ce are din „împrumut”, cum este și cu fotbaliștii.
Și ca să nu ne întristăm peste măsură: România are Arta ei de acasă. De aceea este o Putere!
Calinic Argeșeanul
